The comparatist program of Hugo Meltzl de Lomnitz

Abstract: The paper acclaims the first comparative literature journal, "Acta Comparationis Litterarum Universarum", founded by Hugo Meltzl in 1877, and discusses the comparative programs initiated by him at the end of the 19th century.

Keywords: Hugo Meltzl; comparatism; comparative literary theory; "Acta Comparationis Litterarum Universarum"

in anul 1872, cand isi deschidea portile Universitatea din Cluj, in epoca asadar a dualismului austro-ungar, este numit ca titular al Catedrei de limba si literatura germana un tanar de numai 26 de ani, nascut in 1846 la Reghinul Secuiesc si disparut din viata in 1908 la Oradea: Hugo Meltzl. Facuse studii stralucite la Leipzig si Heidelberg si nu numai in filosofie si litere (la Leipzig in 1864 studiase filosofia, avandu-l coleg, dupa afirmatia lui Mircea Popa, chiar pe Nietzsche). Mai tarziu va deveni decan al Facultatii de Filosofie, iar in anul universitar 1894/1895 chiar rector al Universitatii din Cluj.
Cu sprijinul decanului corpului profesoral de atunci, polihistorul Brassai Sámuel, Meltzl pune bazele celei dintai reviste de literatura comparata din lume, incepand cu ianuarie 1877, cu titlul principal in maghiara "Összehasonlitó Irodalomtörténelmi Lapok" si cu alte numeroase titluri in limbi straine, 12 in total: "Zeitschrift für vergleichende Literatur", "Journal de littérature comparée" etc. La doi ani de la aparitie, respectiv in 1879, revista adopta titlul principal: "Acta Comparationis Litterarum Universarum" sub care si este de fapt cunoscuta in tratatele informate de literatura comparata, dar purtand in continuare si celelalte titluri in limbile respective. Meltzl era convins ca prin adoptarea noului titlu imprima publicatiei sale un mai accentuat caracter stiintific si internationalist.
De mai multe ori revista a constituit obiectul de studiu al comparatismului maghiar, inca din anii 30 ai secolului XX, mai apoi, in anii 60, este de remarcat cercetarea lui G. M. Vajda. Remarcam contributiile istoricilor literari Kozma Dezsö si Gaal György, de asemeni ale unor nu mai putin cunoscuti istorici literari si comparatisti, cum sunt Mircea Popa si Engel Károly. Profesorul Liviu Rusu, cel care a introdus disciplina de literatura comparata la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, amintea adesea, in cadrul unui curs special, de aceasta publicatie. Ne face placere sa evocam numele fostului nostru profesor, acum, la aniversarea unui secol de la nasterea sa, cum la fel ne face placere sa invocam numele profesorului Horst Fassel de la Tübingen, care a preluat initiativa reeditarii revistei lui Meltzl in beneficiul Universitatii din Cluj-Napoca si al stiintei, gest de restitutie si de aleasa semnificatie culturala.
Nu intentionam sa reiteram biografia revistei si a editorului ei principal, aceste chestiuni fiind, in general, cunoscute, datorita istoricilor literari si comparatistilor amintiti, ci sa reflectam asupra programului ei, ca o anticipare, cum spuneam, a reeditarii revistei si repunerii ei in circulatie.
inca in primul numar, din 15 ianuarie 1877, se face precizarea ca revista se vrea "intr-adevar un loc de intrunire al poetilor (traducatorilor) si filosofilor tuturor natiunilor" (p. 32) si ca se revendica de la Goethe, ca o activizare a mesajului cuprins in conceptul de "Weltliteratur", finalitatea ultima fiind de fapt o contributie la "o stiinta a viitorului aflata pe cale de a se naste: literatura comparata" (p. 32). Noua disciplina se raporteaza la cea inrudita, "die vergleichende Sprachforschung", fiind inteleasa la universitatile germane ca "vergleichende Literaturgeschichte", cel putin de catre Moriz Carriere de la Universitatea din München. Acesta publica la 1854 Wesen und Formen der Poesie, iar peste 30 de ani, la 1884, cartea refacuta si completata Die Poesie. Ihr Wesen und ihre Formen mit Grundzügen der Vergleichenden Literaturgeschichte. in orice caz, Carriere se axa pe constructia unei cercetari comparate a literaturii considerate ca o "stiinta in devenire". Meltzl mai avea in vedere si ideile lui W. Scherer atunci cand aprecia disciplina in curs de afirmare ca "uriasa noastra stiinta a viitorului".
La 1877 literatura comparata nu era o disciplina de invatamant si cercetare constituita ca atare. Denumirea plutea in aer, era agreata la diferitele universitati europene si chiar in America, dar fara definirea obiectului si metodelor ei specifice de investigare a fenomenului literar-spiritual. in contextul incert al secolului al XIX-lea si impulsionat de notiunea goetheana, tanarul profesor editeaza asadar la Cluj cea dintai revista de literatura comparata din lume. Programul sau era unul extrem de atragator in Europa vremii si, cred, impreuna cu profesorul Hugo Dyserinck de la Universitatea din Aachen, indeosebi prin caracterul ei orientat supranational. Daca definim astazi literatura comparata drept studiu al raporturilor literar-spirituale internationale, dar cu necesara perspectiva supranationala, programul lui Meltzl se lumineaza mai bine si este mai bine pusa in evidenta actualitatea lui. in cuvintele lui Dyserinck, una dintre personalitatile marcante ale comparatismului international al zilelor noastre, promotorul directiei de cercetare "Imagologie" si "Europaforschung", publicatia lui Meltzl "a fost prima incercare de a uni toate inceputurile ezitante de pana atunci, de la Herder si romantism, si de a le utiliza ca baza pentru constructia disciplinei" .
incepand cu nr. IX (15 mai 1877) Meltzl incepe publicarea seriei de trei articole programatice cu titlul Vorläufige Aufgaben der vergleichenden Literatur. Deoarece publicatia sa este definita drept un "polyglottes Organ", drept o stiinta care se naste acum, trebuie sa i se fixeze si sa i se precizeze sarcinile (Aufgaben), tocmai pentru ca ea dispune de un material urias ce trebuie supus comparatiei, completat, care sa creasca intensiv "pe cale directa si indirecta" (p. 179). Primul principiu ar fi "die Übersetzungskunst", notiune care revine mereu si care trebuie sa-si cristalizeze programul in consonanta cu ideea de "Weltliteratur" si cu relatiile cu disciplinele conexe, estetica, filosofia, etnologia si antropologia. El vorbeste adesea de "Literaturgeschichtsschreibung" ("scrierea istoriei literaturii"), careia i-ar servi noua disciplina si care ar avea ca punct de plecare ceea ce Meltzl numeste "die moderne induktive Philosophie". El avanseaza chiar sugestia unei perspective interdisciplinare: "Istoria in sensul cel mai larg, anume asa-numita istorie universala, politica, teologia, filologia, s.a.m.d. detin intr-adevar privilegiul de a trece dincolo de istoria literaturii" (p. 175). Prin impunerea si extinderea principiului comparatiei se poate preconiza o "reforma a scrierii istoriei literaturii" (p. 179). Ideea unei istorii literare nationale pe baze comparatiste era ceva nou in epoca lui Meltzl, chiar daca astazi principiul este depasit: literatura comparata nu este remorca vreunei filologii nationale tocmai pentru ca adopta principiul supranational. Ea poate sa fie un vehicul util scrierii istoriei literare, dar telurile urmarite sunt altele.
in nr. 15/15 oct. 1877, Meltzl publica cel de-al doilea articol-program consacrat acum "principiului poliglotismului" (des Prinzips des Polyglottismus). Aici el reia si nuanteaza ideea sa despre ceea ce numeste "arta traducerii" si "literatura care se traduce", "unul din instrumentele cele mai importante si mai frumoase pentru realizarea inaltelor noastre teluri comparatiste" (p. 308). Daca pentru Goethe traducerile reprezentau un "scop in sine", pentru Meltzl ele reprezinta "un mijloc" (p. 308), o etapa extrem de necesara pe drumul afirmarii principiului comparatist in studiul literaturii. Pe langa principiul traducerilor pe care trebuie sa-l adopte toate natiunile in scopul promovarii valorilor reale in circuitul international, un alt instrument comparatistic, mult mai important, dupa parerea sa, trebuie sa fie principiul modern, enuntat deja, al poliglotismului, cu atat mai valabil cu cat "comparatia literara nu ramane suspendata la suprafata" (p. 309). Comparatia adevarata presupune a avea in fata "in stare pe cat posibil nefalsificata" obiectele supuse examenului comparativ. Principiul traducerilor se limiteaza la circulatia indirecta a valorilor, pe cand cel al poliglotismului la circulatia directa. Ideal ar fi ca studiile literare sa poata fi redactate si publicate intr-o revista de literatura comparata in limba de a carei literatura tine autorul respectiv.
Literatura comparata nu ignora specificul national al fiecarei literaturi (das Rein-Nationale jeder Nation), pe care trebuie sa-l cultive chiar si in spatiul limitat al unei reviste "unde fiecare natiune este constransa sa efectueze comparatii utile (sau si numai frumoase) care pe o alta cale i-ar putea scapa! Deviza noastra secreta suna dimpotriva: sfanta si inviolabila sa fie nationalitatea ca individualitate a poporului!" (p. 311). ai acum Meltzl formuleaza un principiu extrem de actual al comparatismului modern, pe care-l premerge, atunci cand scrie ca Vergleichung (comparatismul) nu admite criterii extraliterare de categorisire a literaturilor, cum ar fi ponderea politica a popoarelor: ".Caci o rasa umana, fie ea politic oricat de neinsemnata, este si ramane oricum din punctul de vedere literar-comparativ la fel de importanta ca cea mai mare natiune." (p. 311). Toate literaturile sunt importante, europene si extraeuropene si, in functie de valorile promovate si realizate, pot sa intre in sfera literaturii comparate. Meltzl nu accepta asadar principiul superioritatii vreunei literaturi nationale asupra altora. in secolul al XIX-lea, epoca formarii ideologiilor nationale si nationaliste, sovine, in care natiunile mari - si cea germana in special - aspirau la suprematie nu numai politica, ci si culturala. Meltzl vorbea la Cluj de un "nesanatos principiu al nationalitatii" care formeaza "premisele principale ale intregii vieti spirituale a popoarelor europene moderne" (p. 312). Or, poliglotismul promovat de Meltzl este opus nationalismului sau monoglotismului extinse in filologiile nationale. Literaturile particulare puteau fi luate in considerare si recuperate pentru comparatism, conform acestui program, din perspectiva supranationala. telul urmarit nu era stergerea sau disparitia diferentelor, ci cunoasterea si analiza elementelor comunitare si a deosebirilor. Hotaratoare era chemarea spre o stiinta care, recunoscand literaturile nationale particulare, isi fixa drept sarcina speciala studierea lor comparativa si se intelegea pe sine ca mijloc de salvare in fata ratacirilor filologiilor nationale. Prin consideratii unilaterale cu privire la propriile literaturi particulare, aceste filologii ajungeau sa vehiculeze conceptii nestiintifice sau contribuiau, direct ori indirect, la actiuni de politica nationalista.
Revista nu numai ca excludea din programul ei prejudecatile sovin-nationaliste, ci isi fixa drept scop crearea a ceea ce editorul ei principal numea "un mic parlament poliglot /./ cu privire la problemele cele mai diferite (si practice) ale literaturii comparate" (p. 314). Nu era vorba doar de un impuls si de adunarea de materiale, intrucat se considera necesara o discutie referitoare la, bunaoara, justificarea liricii patriotice si la limitele acesteia. Totusi revista a facut concesii si s-a abatut de la principiile postulate supralicitand importanta limbii si literaturii maghiare in Europa pe considerentul izolarii in care aceasta se afla.
in numarul XXIV / 28 februarie 1878, Meltzl publica cel de-al treilea si ultimul articol program, intitulat de data aceasta Der Dekaglottismus. El numeste "Dekaglott" "exact zece literaturi moderne cu aparitii in Europa intr-adevar de domeniul literaturii universale" (p. 494). Mai intai intra in atentie cele trei mari limbi si literaturi europene - germana, franceza si engleza, urmate de italiana, spaniola, portugheza, olandeza, suedeza, islandeza si, adauga Meltzl in aceasta insiruire destul de arbitrara si, in orice caz, insuficient informata, "aceea careia ii apartine in prima linie foaia noastra literara: cea maghiara" (p. 494), exemplificand cu Petöfi si Eötvös. Mai adauga alte literaturi in limbi europene, printre care si romana, care, dupa opinia neintemeiata a lui Meltzl, "nu sunt nici literaturi populare inca, dar nici literaturi culte, asa cele mai multe de data mai recenta si de coloratura romantica, in cazul cel mai bun, in general, naturalista" (p. 494). Aprecierile excesive la adresa literaturii maghiare sunt, desigur, expresia obedientei tanarului profesor aflat in slujba statului austro-ungar. Nu are o reprezentare clara despre ceea ce numeste Romanticismus, cu care literatura maghiara ar fi intrerupt, citandu-l tocmai pe Petöfi, aceasta literatura evoluand spre Classicismus. Mai mult, Petöfi ar fi, "alaturi de Goethe, liricul cel mai mare si mai universal cel putin al acestui secol" (p. 495). Constient de aceasta exagerare, intr-o nota adauga: "Aceasta judecata suna deocamdata inca paradoxal, insa va rugam sa reflectati la faptul ca, prin asta, nu ne gasim in Europa, in mod mai evident". Mai rau, nu pomeneste de alte literaturi europene importante, iar pe cea rusa o ignora, deoarece din punctul de vedere al relatiei literar-comparative "aceasta este cu totul irelevanta".
Acestea sunt detaliile, aspectele mai mult sau mai putin esentiale. Principiile teoretice sunt insa foarte actuale. "Din punctul de vedere al literaturii comparate inceteaza complet importanta unei literaturi pe contul celorlalte; - ele sunt toate la fel de importante" (p. 496, subl. aut.): conditia spre a accede la sfera comparatismului este crearea acelor "produse apartinand spiritului". Pentru ca "Cine promoveaza literaturile straine, afirma Meltzl, (se intelege de la sine numai aparitiile de prim rang), promoveaza in felul acesta si literatura propriei sale natiuni" (p. 496).
Convins ca decaglotismul va avea "rolul conducator", tine sa precizeze, nuantandu-si conceptia, ca acest rol il va avea numai din punctul de vedere al interesului economic, ceea ce nu presupune ca respectivele natiuni sa-si aroge prioritati. Un decaglotism european si modern nu exclude literaturile asiatice. Dar pentru telurile literaturii comparate, acesta trebuie privit " ca instrumentul cel mai important  pentru acele inalte scopuri comparativ-literare" (p. 498). in interiorul acestui poliglotism nu se justifica particularismul care franeaza "stiinta comparata la fiecare pas" (p. 500) si Meltzl deplora faptul ca tocmai in patria lui Goethe stiintei i se impune "un costum national".
La zece ani de la fondarea revistei, Meltzl afirma retrospectiv, ca o concluzie a parcursului si efortului sau, "identificarea ideii goetheene de literatura universala cu cercetarea comparata a literaturii" (vol. II, nr. 1-12/1887). El are acum constiinta clara a unei prioritati europene absolute si acest orgoliu, pe deplin motivat, tine tocmai de acele "lehrsätze" (principii, teze), cum le-a numit el, adica de punctele program privitoare la domeniul literaturii comparate.
La inceputul anului 1886, revista lui Meltzl isi inceteaza aparitia in conditii neclare. Se prea poate ca Meltzl sa fi resimtit concurenta intreprinderii lui Max Koch, care din vara anului 1888 edita la Berlin "Zeitschrift für vergleichende Literaturgeschichte". Evenimentul il consemna Meltzl insusi intr-o nota in care atragea atentia ca cel putin publicul cultivat sa nu faca confuzie intre titlurile celor doua publicatii.