The violent imagery of cartoons

Abstract: The article discusses different types of violence in FoxKids cartoons and their impact on children.

Keywords: Cartoons; superheroes; fairy tales; violence; FoxKids

Se cunoaste importanta pe care o au povestile in dezvoltarea imaginatiei si in crearea unei perceptii despre cultura proprie si despre lume pentru copii. Acestia afla astfel care sunt valorile vehiculate intr-un spatiu cultural specific, se familiarizeaza de mici cu principalele mituri etc; mai invata ca lumea e o scena a luptei dintre bine si rau, ca trebuie sa fii curajos si perseverent, ca exista magie si frumos.
Acest rol a fost transferat in ziua de astazi asupra televizorului, care a convertit basmele in desene animate, veritabile felii de imaginatie adulta servite drept posibile realitati copiilor. Acest fenomen de inlocuire a povestilor e unul ce se desfasoara la nivelul tuturor societatilor in care televizorul face parte din rutina zilnica.
Cazul cel mai reprezentativ pentru peisajul cultural romanesc este cel al canalului de desene animate FoxKids (nu arhicunoscutul CartoonNetwork), pentru ca e singurul post de desene animate dublat in limba romana. Acest fapt permite o receptare facila chiar si pentru cei mai mici copii. Gradul mare de accesibilitate il face un adevarat modelator de tinere minti, de personalitati in formare, pentru ca un copil care se uita peste patru ore pe zi la desene animate va recepta subconstient unele pattern-uri repetate obsesiv la nivel de mesaj, de imagine sau de personaje.
Revenind la FoxKids, acest post TV are cei mai tineri si mai devotati fani. Potrivit directorului executiv al sucursalei pentru Europa de Est a companiei, audienta este de 90% printre copiii intre 3 si 10 ani, care il urmaresc zilnic; numai dupa patru luni de la lansarea postului la noi in tara, ei cunosteau deja numele personajelor.
Chiar daca cifrele sunt exagerate, cert este ca multi dintre viitorii adulti se formeaza urmarind zilnic desenele animate de pe FoxKids. Si ce vad ei de la ora 7 dimineata pana la 8 seara? Aproximativ 20 de seriale animate care nici unul nu seamana cu imaginea noastra despre desene animate, imagine hranita de personajele magice ale lui Disney sau Hanna si Barbera. Lasati-i deoparte pe simpaticul Mickey Mouse, pe irascibilul Donald Duck sau pe Tom si Jerry, Twety si Silvester. Ei sunt departe de realitatea de pe FoxKids, care gazduieste in schimb un amalgam de seriale prost dese-nate, ingrozitor dublate si extrem de agresive, chiar violente.
  Pentru o imagine cuprinzatoare si clara le voi descrie, intr-o clasificare in functie de tema majora, pe cinci categorii.
 

1. Supereroii

E interesant faptul ca toate desenele din aceasta categorie sunt productii americane, deci opereaza in subtext cu paradigme sociale sau imaginare specific americane. Aici se incadreaza "Omul de Fier", "Omul Paianjen", "Oamenii X" si "Biroul de detectare a extraterestrilor". Au scenarii similare filmelor de actiune, in care un supraom salveaza Orasul sau Planeta de fortele Raului. Si le salveaza printr-o violenta distructiva, dar justificata de intentii onorabile.
Omul de Fier e un geniu al informaticii cu fizic de Rambo, care devine supererou imbracand un costum, din fier, bineinteles. Acesta se poate adapta pentru orice mediu: apa, foc, aer sau spatiu cosmic si este dotat cu arme laser, grenade si forta imensa. Cu aceste atuuri Omul de Fier face fata tuturor "railor" care pun in pericol Comunitatea. in fiecare episod sunt distruse cladiri, ranite persoane, sunt anihilati sau ucisi raufacatori. Ca om obisnuit, el conduce Stark Enterprises, cea mai mare fabrica din Oras, in care isi materializeaza ideile. Aceasta insertie a fabricii in firul epic principal reprezinta pe un alt plan efortul de a crea o imagine de industrie binevoitoare fata de orasean, chiar vitala pentru supravietuirea lui, idee nascuta din dezvoltarea industriala a Americii.
Omul Paianjen e un supererou "accidental", de cand a fost muscat de un paianjen radioactiv. E un tanar american atragator, cu superputeri de care se simte responsabil si pe care le foloseste pentru a face bine Orasului, in aceeasi maniera razboinica. Se lupta si el cu monstri mutanti sau cu raufacatori, folosindu-se de raze radioactive si de plasa de paianjen.
Oamenii X traiesc intr-o lume nascuta din obsesiile Americii. Ei sunt o minoritate persecutata si neinteleasa, sunt mutanti genetic cu superputeri care ii fac temuti de oamenii obisnuiti. Se gasesc in postura negrilor din anii '60: au de ales intre a se face acceptati prin violenta sau prin conduita ireprosabila. Eroii nostri au ales a doua varianta, dar nu le este deloc usor pentru ca toata lumea se fereste de ei si ii persecuta. intre timp se lupta cu mutanti malefici pentru a salva Comunitatea. Privit prin prisma socie-tatii americane, serialul seamana cu "The Cosby Show", prezinta scenarii care reduc complexul de vinovatie al majoritatii fata de minoritate si reconforteaza americanul de rand (in "The Cosby Show" evolueaza o familie de culoare fericita, multumita de viata ei, ca prototip al tuturor familiilor de negri, iar Oamenii X -mutantii "buni"- iarta sau incerca sa scuze comportamentul oamenilor prin frica de necunoscut si ii apara de mutantii cei rai, care nu au vazut inca acest adevar).
O trasatura comuna a acestor personaje este capacitatea de a zbura sau de a se deplasa prin aer prin forte proprii, ceea ce ne duce cu gandul la Icar si la eterna obsesie a subconstientului colectiv in ceea ce priveste zborul. E natural astfel ca toti supraoamenii plasmuiti de mintea noastra sa rascumpere simbolic aceasta vesnica neimplinire.
Conflictul cu Raul ia proportii cosmice in "Biroul de detectare a extraterestrilor", unde o echipa de cinci supersoldati americani, in mainile carora sta soarta lumii, lupta pentru anihilarea entitatilor extraterestre rauvoitoare care ameninta specia umana. Ei extermina creaturi hidoase, verzi, cu doua guri cu dinti uriasi si cozi de dinozaur, care aduc surprinzator de mult cu totemurile indienilor americani, care erau si simboluri pentru Raul primordial. E interesant de observat modul in care este acesta portretizat, mai exact ca are aceasta reprezentare in mentalul colectiv american.
in toate aceste seriale scenele de lupta nu includ niciodata oameni obisnuiti care sa participe la alungare sau distrugerea raului. Ei sunt ori figuranti fara chip care fug cuprinsi de panica sa se ascunda, ori nu apar deloc, insinuand ideea ca indivizii obisnuiti nu au nici un fel de putere si ca nu pot supravietui fara protectia oferita de autoritate. Dintr-o alta perspectiva se pune in act mitul Salvatorului care ridica de pe umerii cetateanului povara responsabilitatii fata de comunitate. Copilului i se transmite sublimi-nal ca nu are nici putere, nici responsabilitate fata de celalalt, ca altii vor rezolva pro-blemele Orasului si ca violenta este necesara.
in plan real se transmit mesaje de conformism social, de acceptare a violentei autoritatii, despre care se presupune ca lupta pentru binele societatii. Fiecare episod mimeaza o perpetua asa-zisa realitate: Raul ameninta siguranta Cetateanului, iar atentul paznic (autoritatea) isi face datoria indepartandu-l, violenta folosita fiind necesara.
Mai exista un mesaj pe care micul telespectator neavizat il recepteaza: toate personajele negative sunt portretizate ca urate, diforme sau monstruoase. De aici nu e decat un pas pana la a insinua ca toti cei neatragatori, cu handicap sau cu diformitati sunt incarnarea raului si in realitate.
 

2. Parodiile de supereroi

Si ele sunt de productie americana; aici intra "Nemaipomenitul Tick", "Dosarele secrete ale cainilor detectivi",  si "Gadget". in aceste seriale sunt parodiate personaje din alte desene animate sau din filme.
Astfel in "Nemaipomenitul Tick" personajele principale sunt o capusa umanoida imensa si albastra avand ca aghiotant o incrucisare durdulie intre un iepure alb si o molie gigant. Ei salveaza  in fiecare zi orasul de o varietate de monstri perseverenti si stupizi, fiind ajutati de intreaga Comunitate a Supereroilor, care cuprinde figuri dintre cele mai ciudate: Ariciul de Canal, Soarecele Dezumflat, Femeia Americana si multi altii. Aceasta comunitate actioneaza ca un fel de sindicat care se ingrijeste de respectarea drepturilor membrilor sai. Ei nu mai sunt voluntari, nici eroi dezinteresati, sunt veritabili idoli cazuti, ceea ce poate fi o aluzie la coruptia care se insinueaza si de care are oroare societatea americana.
Pentru contrast si ridicol doar Tick si ajutorul lui sunt diferiti; ei sunt ultimii naivi, care se arunca in lupta impotriva Raului oriunde si oricand, totusi cu un aer tamp si inconstient, nicidecum responsabil, fiind luati in deradere frecvent. Asta sugereaza ca trebuie sa suferi de donquijotism ca sa te implici in salvarea Orasului.
Acelasi lucru ni-l spune si "Dosarele secrete ale cainilor detectivi", o parodie a serialelor cu James Bond, in care toti cainii din lume sunt agenti secreti intr-o organizatie pentru mentinerea planetei pe linia de plutire. in fiecare episod ei salveaza o omenire absenta si inconstienta. Comunica intre ei prin intermediul vaselor de toaleta, in timp ce stapanii lor nu au habar de ceea ce se intampla. Sunt personaje responsabile care isi fac datoria pentru ca asa trebuie, acesta este ordinea fireasca a lucrurilor intr-un Oras nebun si o lume care o ia razna, nicidecum din devotiune oarba fata de stapan. Transpare aici o anumita alienare a societatii americane si sentimentul de teroare fata de metropola.
"Detectivul Gadget" ia in ras politia, care apare ca incapabila, tembela, dar foarte bine dotata tehnic si absurd de norocoasa. Gadget e o incrucisare intre Robocop (ca dotare tehnica) si Sherlock Holmes (ca aspect, nu ca inteligenta, care e minunata, dar lipseste cu desavarsire). De fapt cazurile sale sunt rezolvate de micuta lui nepoata Penny si de catelul Brain (creier), care il urmaresc peste tot ca sa ii poarte de grija.
Din nou micul privitor intelege ca adultii sunt o specie ciudata, incapabili sa se descurce singuri, chiar si animalele de companie sau copiii fiind mai de incredere si mai eficiente. Se valorizeaza sporit copilaria, care devine mitica Varsta de Aur si care se vrea eterna -o societate de infantili avand avantajul de a fi mult mai usor de manipulat.
 

3. Americanismele
 
Am folosit acest termen pentru a delimita desenele animate care prezinta ipostaze specifice mentalitatii sau societatii americane: "Viata lui Boby", "Viata cu Luie" si "Copiii de la 402". Regasim  aici portrete ale familiei americane moderne in cliseele cu care ne-am familiarizat din filme (vezi "Familia Bundy"): la suprafata e putin ciudata, are componenti alienati si idioti, fiind in fond unita si iubitoare.
Boby e un baietel de cinci ani, simpatic si inteligent, care invata zilnic ceva nou despre lume. in schimb rudele lui sunt cam aiurite: fratii lui Boby sunt adolescenti tipici, excentrici, rautaciosi si in acelasi timp conformisti, unchiul e un incurca-lume grasun si galagios, matusa e o supraponderala isterica, tatal e in general depasit de pro-blema, dar el este cel care aduce banii, chiar daca nu participa foarte mult la viata de fa-milie. Mama este bineinteles casnica, ea este cea care tine familia unita, casa curata si se ocupa de copii.
Serialul "Viata cu Luie"  ne ofera o alta perspectiva, centrata pe viziunea copilului asupra lumii. Luie e un baietel grasun, neadaptat si mereu tachinat, care uraste scoala, nu-i plac sporturile, nu are prieteni.
E de notat la aceste doua seriale un amestec intre actori reali si personaje dese-nate, o metoda originala de a accentua impresia de real pe care o transmite serialul.
Cu "Copiii de la 402" mergem la scoala unde vedem o varietate de personaje: copii populari, nepopulari, lenesi, harnici, cuminti sau rautaciosi, care joaca in piesa binecunoscuta a scolii americane, cu persecutori si persecutati si cu cate o invatatura pe episod.
Aceste seriale au pretentia implicita de a prezenta o realitate general valabila care tinde sa se transforme in normalitate si norma pentru generatia viitoare.
 

4. Ecranizari de basme sau filme

in aceasta categorie intra ecranizari animate dupa "Peter Pan", "Mica Sirena", "Pinocchio", "Oliver Twist", "Printesa Sissi" si "Denis pericol public". Cu exceptia lui "Peter Pan", toate sunt de productie SUA. Aceste adaptari se abat foarte mult de la povestea originala prin modificarea scenariului initial, devenind adevarate telenovele de sute de episoade care nu duc nicaieri.
Astfel pe mica sirena o cheama Marina (in loc de Ariel), ea lupta impreuna cu printul ei impotriva unei vrajitoare  decrepite si hidoase. Pinocchio e o papusa amnezica care face aceleasi erori de judecata in fiecare episod in efortul de a deveni om, se caieste la fiecare final, ca sa o ia de la capat cu prima ocazie. Oliver Twist e un catel aventuros, care are ca prieteni un purcelus lenes si un iepure zapacit; el lupta alaturi de prietenii sai impotriva pisicilor malefice care conduc casa si impotriva aristocratilor (care, ciudat, sunt oameni). Printesa Sissi e bunatatea intruchipata si in acelasi timp un acrobat desavarsit: ea merge pe franghie la 20 de metri inaltime, invingandu-i pe nobilii cei rai. Iar Denis e un copil inconstient care are parte de aventuri extrem de periculoase, dar care niciodata nu pateste nimic.
Si aici sunt cateva teme recurente: adultii sunt absenti, incapabili sau rai ("Peter Pan", "Mica Sirena", "Oliver Twist", "Denis pericol public"), aristocratii sunt invariabil rai sau corupti ("Denis pericol public", "Printesa Sissi", "Pinocchio"), iar personajele malefice sunt usor de recunoscut dupa figura urata (in toate serialele). in plus se amesteca fara scrupule perioade istorice diferite: Evul Mediu cu Modernitatea, Antichitatea cu prezentul intr-un caleidoscop halucinant, care, alaturi de greselile de geografie de genul inserarea unui templu aztec in jungla amazoniana, rapesc orice tenta educativa data de familiarizarea pu-blicului tanar cu unele opere clasice.
 

5. Fanteziile

Aceasta categorie are doua subgrupe: fanteziile educative ("Familia De Ce?" si "Capsunica") si cele fara intentie educativa ("Caine rau", "Pisoiul Eek", "Ferma monstrilor" si "Piratul Jack").
Prima subgrupa contine singurele desene deloc violente sau agresive din orice punct de vedere (imagistic, verbal sau al mesajului). De fapt ele educa stiintific intr-un limbaj pe intelesul copiilor ("Familia De Ce?") sau ii invata pe acestia despre responsabilitate si curaj ("Capsunica"), totul in imagini placute si bine desenate.
in schimb "Caine Rau" e un fel de "Denis pericol public" canin care isi tero-rizeaza stapanii luand orice afirmatie ad lite-ram si actionand in consecinta, pisoiul Eek parodiaza vesnica cearta dintre caini si pi-sici si e un fel de gigolo felin amorezat de o pisica obeza, ferma monstrilor e locul unde s-au adunat rebuturi caricatural-monstruoase, adica un Dracula -cocos, o vaca -mumie egipteana, un dragon aiurit si un miel cu dubla personalitate, care atunci cand e udat se transforma intr-un varcolac inspaimantator, iar Jack piratul vaneaza comori alaturi de un sobolan-matelot, in loc sa le ingroape. impreuna compun o lume aiurita, fara repere morale, dominata de obsesia banului si de germenul nebuniei.
 

 
Violenta de limbaj

Toate aceste desene animate se disting pe cateva paliere de agresivitate, prezenta in exprimare, in gestica personajelor si in imagini. Violenta de limbaj apare in toate tipurile de desene animate. Cainii detectivi discuta in termeni de genul "fund jegos", "fund imputit", "caine prost", "animal tampit", "porcaria asta" si cu expresii ca:   "Misca-ti fundul!", "Sterge-ti zambetul tamp de pe mutra !" Biroul de detectare a extraterestrilor se confrunta cu entitati care se gratuleaza in engleza cu termeni ca "larva", "vierme", "caine". Jack piratul, in buna traditie a bransei sale, urla: "scotian dement", "cal cretin", "tembelule", "tampit", "boule", "fraierul asta nasos", "Ceva imputit mi s-a lipit de gheata" si, apoteotic, "Ce sfarsit imputit!"
in "Mica Sirena" vrajitoarea e chiar rea (de gura): "caracatita nemernica", "print netot", "ticalos tampit" rosteste ea.
Monstrii de la ferma isi spun frecvent unul altuia "prostule" sau "prostovanule", cu variatiuni de genul "ticalosul", "cocos idiot", "jegosii astia", "aurolacul ala".
Palierul violentei lingvistice e deci relativ redus, restrans la o gama de apelative referitoare la lipsa de inteligenta: "prost", "prostovan", "prostanac", "idiot", "cretin", "netot", "tampit", "tembel", "dement" si "fraier", la cateva apelative care coboara in bestial, gen "bou", "caine", "vierme", "larva", completat de expresii precum: "fund", "imputit", "jegos", "aurolac" . Multe dintre ele se datoreaza traducerii mot-a-mot din engleza, dar faptul ca sunt ascultate de copiii de la 3-4 ani in sus confera gravitate acestor acte gratuite de limbaj. Am omis aici injuriile banalizate de practica cotidiana, de genul "La dracu'!", "Ce dracu'?", care sunt si ele foarte frecvente.
 

Violenta de imagine

in fiecare episod din 90% din seriale exista cazuri de violenta imagistica. Avem din acest punct de vedere cadre cu explozii, lupte, foc, arme ultrasofisticate, distrugeri imobiliare care se repara pana in episodul urmator, ca totul sa poata sa inceapa de la capat. Personajele pozitive alunga, omoara sau distrug monstri inimaginabili care au ucis si au distrus la randul lor. in cursul acestui proces, numeroase personaje sunt legate, inchise, schilodite, batute, chiar torturate, fara ca in realitate sa fie cu adevarat in pericol.
 

Gestica violenta

Tonalitatea vocii, expresiile fetei si gestica personajelor de desene animate in situatii de stres, frica sau entuziasm sunt in mod surprinzator asemanatoare intre ele si agresive. Fiecare personaj, chiar Mica Sirena, Pinocchio, Peter Pan si prietenii sai, inofensiva Capsunica, copiii de la 402 (ca sa nu mai vorbim de supereroi), striga, se stramba, face grimase grotesti, se agita caricatural, pentru a simula cat mai veridic emotiile umane si realitatea.
Se creeaza astfel un mini-univers de nevrotici si isterici care le este servit micilor telespectatori drept realitate coerenta.
 

Concluzie

Aceasta trecere in revista a desenelor animate de pe FoxKids prin prisma imaginarului colectiv si a violentei de care se uzeaza se doreste o panorama critica a celui mai vizionat post de desene animate din Romania. Desenele animate sunt un subiect neglijat de cercetatori si de aceea ramifica-tiile si sensurile gasite sunt numeroase.
Centrarea generala pe paradigme sociale americane este justificata de provenienta serialelor si este o concluzie implicita asupra gradului de "americanizare" a desenelor animate dominante pe piata media romaneasca. Nu in ultimul rand gradul ridicat de violenta si inculcare de pattern-uri cognitive tipic americane sunt trasaturile definitorii ale serialelor difuzate de FoxKids si preferate de copiii din Romania.