Vrajitorii omul ca o forma de energie care are infatisarea unui ou luminos; pe acest "ou luminos" exista un punct de asamblare care reprezinta pe scurt, un nivel de constientizare sau mai exact un centru in care se acumuleaza intreaga constiinta a unei fiinte organice, constiinta prin care comunica cu restul lumii. Acest punct se poate deplasa, fapt care determina schimbarea diferitelor forme de constien­ti­za­re a energiilor din univers: "Pentru vraji­tori a avea viata inseamna a avea constiinta. Inseamna a avea un punct de asamblare si stralucirea starii de constiinta care il incon­joara, situatii care le indica vrajitorilor ca faptura din fata lor - organica sau anor­ganica - este perfect capabila sa perceapa. Capacitatea de a percepe este considerata de vrajitori drept premisa a starii de a fi in viata" (Castaneda, 2000, 64).

   Lucrurile devin mai complexe in ceea ce priveste posibilitatea de a intra in contact cu fiintele anorganice. Don Juan ii explica lui Carlos, inca de la inceputul initierii sale (desi constientizarea contactului cu fiintele anorganice nu s-a produs decât mult mai târziu: "... singurul mod de a sti ce este un aliat este doar de a-l intâlni [...] Un profesor trebuie sa aduca la constiinta discipolului sau pe aliat incetul cu incetul, bucata cu bucata" - Castaneda, 1995, p.102) ca pentru a putea intâlni aceste fiinte trebuie sa urmeze un set intreg de reguli pe care sa le asimileze incet si cu mare prudenta.

Marea problema cu aliatilor consta in faptul ca, desi pot fi intr-un moment de constiinta elevata, adica prin deplasarea punctului de asamblare, totusi nu reusesti sa-i ca ceea ce sunt de fapt: "energie pura". Acest lucru se explica prin faptul ca atât timp cât fiinta umana isi pastreaza vechiul sistem de percepere a lumii, dându-i o interpretare formala bazata pe spatiu si timp (fara a sesiza universul sub forma sa energetica) atunci toate entitatile cu care va intra in contact vor cadea sub incidenta acestui sistem de referinta. Vizio­narii atentioneaza ca fiintele anorganice, in cursul interrelationarilor cu oamenii, consu­ma din energia vitala (aflata in mijlocul stomacului) a acestora. Din acest motiv cei nepregatiti pentru o astfel de intâlnire resimt contactul cu aceste fiinte ca o devitalizare, rezultând o teama inconstienta si respingere.

   Multe dintre fiintele anorganice pe care le percepe Carlos ii provoaca o teama indescriptibila. Un exemplu este intâlnirea cu "paznicul celeilalte lumi": "ceea ce am vazut mi-a cutremurat fiecare fibra a fiintei mele" (Castaneda, 1995, 152); sau intâlnirea  cu "aliatul din oglinda": "am inceput sa tremur din toate incheieturile (...) i-am spus ca-mi este rau de la stomac" (Castaneda, 1997, 109). Infatisarile sub care fiintele anorganice sunt percepute, atunci când nu li se sesizeaza natura energetica, au de cele mai multe ori un aspect malefic. Astfel sunt cei patru aliati ai lui Juan si don Genaro: "primul (...) era o forma rectangulara, intu­necata, de vreo doi metri si jumatate inalti­me si un metru si jumatate latime. Se misca cu greutatea zdrobitoare a unui bolo­van gigantic si respira atât de greoi, incât imi amintea de sunetul foalelor. (...) Al doilea aliat (...) era un barbat stralucitor, cu fata pre­lunga, ras in cap si extraordinar de inalt, cu buze groase si enorme si ochii ofiliti. (...) Ceilalti doi aliati (...) erau un jaguar negru si gigantic, cu ochi galbeni stralucitori si un coiot enorm, nesatios. Cele doua fiare erau extrem de agresive" (Castaneda, 1995, 137-138).

   Singura modalitate  de a percepe fiin­tele anorganice ca "energii pure" si implicit de a evita reactiile de respingere si teama, este pierderea "formei umane". Forma umana este "o forta nelamurita care ne face oamenii care suntem (...) forma umana nu are forma, (...) este ceva, dar in pofida faptului ca nu are forma, ea ne poate poseda in timpul vietii si nu ne paraseste pâna la moarte" (Castaneda, 1995, 154). A-ti pierde forma umana poate reprezenta un transfer al constiintei de la aceasta forma umana (inte­leasa ca identitate sociala, eu) catre princi­piul care a produs forma, adica catre matrita ("este sursa, originea omului care asam­bleaza forta vitala") si prin matrita catre corpul energetic, adica forta vitala.

   "Aliatul", asa cum il infatiseaza don Juan inca de la inceputul invataturilor sale, este o fiinta anorganica care poate oferi "daruri ale cunoasterii". Insa un astfel de aliat "datator de secrete" trebuie prins, imo­bilizat intr-o lupta care solicita tot curajul si energia luptatorului. Secretul reusitei unei astfel de infruntari este depasirea spaimei care-l poate coplesi pe luptator. Infrângân­du-si teama, luptatorul poate absorbi intrea­ga energie a aliatului, vlaguindu-l.

O intâlnire cu un astfel de aliat este pre­zen­tata in volumul Arta visatului. Don Juan il invata pe Carlos ca astfel de intâlniri se pot face doar dupa pierderea formei umane prin arta visatului. Arta visatului reprezinta capacitatea initiatului de a utiliza visele obisnuite si de a le transforma intr-o "con­stiinta controlata" prin intermediul unei forme specializate de atentie, denumita "a doua atentie". In visele controlate, pierzân­du-si forma umana, visatorul poate ajunge la corpul energetic care reprezinta perechea comple­mentara a corpului fizic, sub aspec­tul spectral al energiilor pure. Asumându-si forma energetica, visatorul poate face lucruri care depasesc limitele si posibilitatile corpului fizic.

   Carlos se intâlneste in visele sale cu "doua forme cu infatisare stranie. Erau subtiri - de mai putin de treizeci de centi­metri latime, dar lungi, atingând, probabil, vreo doi metri si zece centimetri in inaltime. Se profilau deasupra mea ca doua râme uriase (...) Erau creaturi coezive ce-si pastrau forma lor de lumânare." (Castaneda, 2000, 68-69). Intâl­nirea din vis reprezinta momen­tul in care fiintele anorganice recunosc in Carlos o sursa de constiinta si energie elevata, motiv pentru care doresc sa interelationeze cu el, printr-un schimb de energie. Faptul avea insa un aspect negativ, caci in final, una din partile implicate in acest schimb, Carlos sau fiintele, trebuie sa se subordoneze celeilalte. Pentru a nu fi facut sclavul aliatilor, Carlos va trebui sa-i infrunte in lumea vietii cotidiene si sa le spuna sa revina mai târziu când va avea mai multa putere personala. Iata cum decurge infruntarea: "Atunci am vazut doua forme intunecate, ca doua trunchiuri subtiri de copaci, chiar in fata mea. (...) Nu erau chiar atât de inalte ca in vis; isi redusera dimen­siunile la jumatate. In loc sa fie forme de luminozitate opaca, erau acum doua bete comprimate si amenintatoare, de o culoare intunecata, aproape neagra. "- Ridica-te si apuca una dintre ele, mi-a ordonat don Juan. Si nu-i da drumul, indiferent de cât te-ar zgâltâi" (...) M-am indreptat mecanic catre cele doua forme, inima batându-mi de sa-mi sparga pieptul. Am apucat-o pe cea din dreapta. Ceea ce am simtit a fost un soc elec­tric, care aproape m-a facut sa-i dau drumul formei. (...) Am strâns cu putere forma, care se rasucea si se zbatea. Nu era un animal mare, ci ca ceva pufos si usor, desi incarcat de energie (...) Forma imi admi­nistra soc dupa soc dintr-un fel de curent gretos (...) In cele din urma, forma s-a oprit si a devenit aproape solida." (Casta­ne­da, 2000, 74)

Don Juan explica fapturile organice ca niste entitati carora le place sa supuna restul formelor de energie cu care interrela­tio­neaza; cu alte cuvinte, sa achizitioneze, prin diferite metode, energie pe care-o pastreaza in interiorul lumilor lor. "Sa fii un om al cunoasterii inseamna sa fii liber si permeabil" (Casta­neda, 1995, 16) si singura posi­bilitate de-a mentine con­stiinta intr-un proces de continua elevare este de a fauri propriul destin in marea intunecata a constientizarii.

   Accesul la lumea in care salasluiesc fiintele anorganice se poate face prin depla­sarea punctului de asamblare in pozitia in care exista acea lume, la fel cum accesul la anumite forme de energie impersonala (de pilda emisarul visului = "energie straina care are ca scop sa-i ajute pe cei care viseaza, spunându-le unele lucruri",  Casta­neda, 2000, 85) se face prin mentinerea punctului de asamblare fixat intr-o pozitie noua specifica. Totul poate fi controlat, insa, in functie de posibilitatea pastrarii unui anumit grad de detasare fata de aceste noi forme de constiinta.

   Firea acaparatoare a fiintelor anorga­nice se explica, intâi prin faptul ca ele au o constiinta cu mult mai profunda decât cea a fiintelor organice, motiv pentru care se simt mereu predispuse sa invete: "se simt obli­gate sa ne ia sub aripa lor protectoare" si apoi prin faptul ca, devenind un fel de discipoli, fiintele organice trebuie sa-si abandoneze corpul energetic in folosul fiintelor anorganice, cu alte cuvinte, isi pierd libertatea constientizarii. In plus, cunostintele oferite de aceste fiinte nu au drept finalitate decât satisfacerea profunda a unor curiozitati care nu depasesc formele instinctuale ale eului nostru si curiozitatile noastre nedezvoltate, fara a ridica constiinta noastra la un nivel care s-o dezvolte. Fiintele anorganice ne creeaza o constiinta imobila.

   In momentul in care insa un vizionar reuseste prin arta visatului si prin stalking (arta prin care se fixeaza punctul de asam­blare in orice pozitie este deplasat), dar si prin impecabilitate, sa prinda o fiinta anor­ga­nica facând-o "aliatul" sau, atunci aceasta fiinta va deveni un ajutor indispensabil pentru cunoastere.

   Captarea energiei unui aliat se face cu ajutorul a ceea ce don Juan numeste o "tigva", un vas micut din lemn pe care vrajitorul il poarta in permanenta asupra sa. Aceasta tigva simbolizeaza ceva asemanator "formei umane": "o forta nebanuita" care da identitate. Astfel, ea prinde aliatul cu o anumita putere oferindu-le lui don Juan sau lui don Genaro posibilitatea de a-i utiliza energia pentru a-l pune sa faca ceea ce nu pot face ei.

   Astfel controlat, un aliat devine "pute­rea pe care omul o aduce in viata sa pentru a-l ajuta, a-l sfatui si pentru a-i da forta necesara sa realizeze anumite actiuni. (...) Acest aliat este necesar pentru a imbogati viata unui om, a-i ghida actiunile si pentru a-i inlesni cunoasterea" (Castaneda, 1995, 48-49).

   Aliatii si spiritele ajutatoare nu sunt singurele forme de fiinte anorganice care salasluiesc in univers. La sfârsitul invatatu­rilor sale don Juan prezinta o alta specie de fiinte anorganice pe care vechii vizionari au numit-o "Zburatorul". Venita din negura marii intunecate a constientizarii aceasta specie de fiinte anorganice reprezinta o for­ma de energie care a parazitat constiinta uma­na impiedicând-o sa evolueze. "Manta­ua luminoasa a constientizarii" invaluie in exterior structura energetica a fiintei umane, lucru care o face vulnerabila la atacul altor tipuri de constientizare, cum este cel al "Zburatorilor".

   Forma de energie constienta pe care-o reprezinta aceste fiinte anorganice patrunde constiinta noastra precum o instalatie straina distrugându-i esenta luminoasa si natura ei evolutiva. Dar cum in acest univers ener­getic nu exista viata daca nu exista con­stiinta, atunci fiintei umane ii este lasata "o fâsie ingusta de constienta" pentru a putea trai in continuare. Mai mult, aceasta "fâsie ingusta de constienta" reprezinta solul pe care "zburatorii" isi cultiva hrana; cu alte cuvinte, hrana acestor fiinte anorganice reprezinta momentele de constientizare gene­rate de ultimul dram de constiinta pe care fiinta umana il pastreaza. Instalatia straina amplasata pe constiinta noastra de­clan­seaza un intreg sir de false probleme, griji, contradictii, angoase si temeri. Toate acestea la un loc produc momente de ener­gie si constiinta care hranesc aceste fiinte anorganice.

   Singura modalitate de-a te opune ata­cului "zburatorilor" este dis­ci­pli­narea vie­tii, ceea  ce  face  ca  mantaua luminoasa a constientizarii sa nu mai fie pe gus­tul lor. Din acel moment, man­taua creste la loc, reve­nind la dimensiunea sa fireasca. Chiar daca zbura­torul revine, el este slabit si nu mai poate ataca fiinta umana.

   Odata scapate din sclavia Zburatorilor, fiintele umane incep "calatoria finala", a propriei constiinte eliberate de orice minte straina care sa-i dicteze faptele, bazându-se doar pe propriile forte. Acesta este mo­mentul când incepe adevarata lupta.