Dezbaterile Phantasma
Masa rotunda care a avut loc in cadrul Centrului de cercetare a imaginarului din Cluj (16 noiembrie 2002), la care au participat Corin Braga, Stefan Borbély, Marius Jucan, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordos, Mihaela Ursa, Horea Poenar, Carmen Bujdei, Ovidiu Mircean si subsemnatul, a abordat, pornind de la rolul imaginarului in lumea contemporana, posibilitatea unei noi directii de cercetare care sa reconsidere imaginatia si rolul ei metodologic. Corin Braga, directorul Centrului, a amorsat discutia cu o propunere intr-adevar provocatoare: edificarea unui nou concept, acela de anarhetip, in jurul caruia sa se contureze un nou tip de investigatie critica. Aventura identitara a omului postmodern, a sustinut el in cuvântul de deschidere, nu mai tinteste catre o identitate esentiala, unitara si centrata, cum era cazul omului modern, ci inspre o identitate multipla si schizomorfa, in care rolul ratiunii devine secundar, el fiind preluat de catre imaginatie. Imaginatia este facultatea care face sa comunice intre ele identitatile noastre diferite si reprezinta totodata instrumentul prin care ne construim aceasta personalitate multipla. Manifesta in unele opere literare din ultima vreme, multiplicitatea subiectului atrage dupa sine o serie de mutatii extreme: scenariul explicativ tinde sa fie eliminat (oroarea creatorului de a strabate caile batute ajungând pâna la devierea chiar de la un sens configurabil, dar previzibil), "recunoasterea" aristotelica este inlocuita cu o logica de tip cumulativ etc., aceasta suspendare a modelului arhetipal facând ca acest tip de arta "sa se comporte anarhic sau anarhetipic". Privit din acest unghi anarhetipul ar fi un fel de "arhetip spulberat", iar analiza lui s-ar putea realiza in cadrele unei subhermeneutici, care sa evite interpretarea si "sa nu acorde logica unui mesaj plurilogic sau plurimorf", ci sa accentueze nucleele de imagine, sa amplifice latentele lor - neconfigurabile la nivel arhetipal. in cadrul Centrului, s-ar putea lucra in acest sens pe diverse teme care exercita un efect numinos, printr-o "cercetare participativa", care sa nu se identifice totusi cu o critica a receptarii. Acesta fiind punctul de pornire, discutiile nu s-au lasat asteptate. Este posibila renuntarea totala la conceptul de interpretare? Participam la facerea artei in aceeasi masura in care si ea participa la facerea noastra, de unde rezulta ca nu putem abandona decât conceptul clasic de interpretare, nu si pe cel existential (Horea Poenar). Obsesia de a oferi o interpretare vietii este o realitate, a sustinut si Stefan Borbély, dar aceasta atitudine nu dovedeste decât ca suntem prizonierii literaturii si ca judecam viata din perspectiva acesteia. Or importanta este iesirea din spatiul livresc sub forma unui impuls anarhic, sau a unei "anarhii organizate", care ar trebui sa guverneze si desfasurarea viitoarelor intâlniri. Pe de alta parte nici metoda de lucru nu scapa de haloul problematic (Sanda Cordos): cu ce instrumente lucram, fantasmatice si onirice sau analitice, academice si teoretice? Cât priveste conceptul de anarhetip, acesta pare sa nu fi fost deocamdata suficient configurat si exemplificat fara rest prin paradigma postmoderna. Cu toate ca arhetipul si anarhetipul reprezinta mai degraba doua tendinte si nu doua concepte opozitive si suprapuse polaritatii modernism / postmodernism, cum a tinut sa precizeze Corin Braga, anarhetipul nu a putut dobândi acea evidenta clara si distincta (atât de moderna, de altfel), care sa-l sustina pe deplin. Care vor fi avatarurile lui si daca drumul - pe care Centrul de cercetare a imaginarului l-a deschis la Cluj - se va dovedi fructuos, o vom afla din discutiile intâlnirilor viitoare ce se anunta extrem de incitante. Nicolae Turcan
|