|
Dezbaterile Phantasma In luna februarie s-a desfasurat la sediul Centrului de Cercetare a Imaginarului (Cluj) cea de-a zecea masa rotunda care a avut ca tema de discutii un text propus de Horea Poenar - Lux, calm si voluptate. Un excurs de estetica fenomenologica. Au participat: Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Marius Jucan, Anca Hatiegan, Horea Poenar, Vlad Roman, Cornel Vâlcu si subsemnatul. La origine un capitol dintr-o carte (in curs de redactare) ale carei radacini se trag, dupa spusele autorului, din doua fenomene contemporane - "esecul filosofiei" si "plenaritatea sau forta experientei estetice" -, textul s-a dovedit extrem de provocator, in primul rând datorita ermetismului sau si limbajului atipic pe care-l foloseste. Incercarea de a inaugura un nou tip de discurs, de a elabora "o teorie intr-un nou limbaj" (Cornel Vâlcu) a pus problema receptarii, in care eventualul cititor "n-are nici o sansa", fiind exclus de la placerea lecturii (Ruxandra Cesereanu). Dificultatea textului, datorata folosirii neobisnuite a conceptelor filosofice, a fost explicata de Horea Poenar in termenii unei atitudini asumate: "Cartea mea, a afirmat el, incearca sa construiasca o teorie care nu mai poate fi strict filosofica decât mimetic, folosind conceptele scuturate de traditionalismul lor si repopulând cu ele acest spatiu al esteticului inteles ca un spatiu al vagului, spatiu care, in acelasi timp, poate fi si al cunoasterii si al ontologicului". Pentru Corin Braga ar fi vorba despre o "simbioza", "de o instrumentalizare filosofica a unor metafore" in care Nichita Stanescu, de exemplu, nu este analizat critic, ci folosit ca pretext pentru elaborarea propriului limbaj, a propriei teorii. Maniera riscanta care ar putea duce in final la pierderea mizei, mai ales "daca acest tip de discurs nu va fi urmat de limpeziri" (Cornel Vâlcu). Dificultatii receptarii s-a adaugat si dificultatea incadrarii textului: un asemenea "demers critic complex, cu o forma asumata de narcisism" este "teorifictiune sau critifictiune"? (Ruxandra Cesereanu). "O teorie", a explicat Horea Poenar, o teorie cu ecouri pauline "a celor trei forme de identitate ale eului", "a celor trei temporalitati" specific umane: "timpul credintei, care e si al istoriei, al formelor, al mortii si al scriiturii, timpul nadejdii care e si al persoanei, al sensurilor, al vietii si al fiintarii, si timpul dragostei care e si al splendorii, al implinirii, al aurei si al poeziei". Tentat s-o considere "critica incantatorie", Corin Braga s-a oprit asupra denumirii de "critica kerigmatica" ("buna vestire a propriilor revelatii"), iar Marius Jucan, incadrând textul intr-un "postromantism de buna calitate" a carui "figura stilistica principala este chiasmul", a semnalat totodata si "ambitia foarte mare a autorului - aceea de a ajunge la teorie pe o scurtatura: gândirea artistica, nu cea conceptuala". Dar acest fel de discurs - "o spirala ontologica ce ne poarta când in sus, când in jos", poate fi tradat de extravaganta folosire a metaforei, care, intr-un text critic, echivaleaza aproape cu o "blasfemie", daca nu cu o "revolutie"; un "text cu ambitii dislocante care introduce delirul" a conchis Marius Jucan, contracarat insa in acest punct de Vlad Roman pentru care "delir" ar insemna ca "textul nu mai e tinut in frâu", pe când, in cazul de fata, "acest lucru nu se intâmpla nicaieri"... Extravagant, atipic, scandalos, cu mize atât de mari si cu revelatii atât de importante - incât ar fi pacat sa se consume doar la nivelul unei innoiri a limbajului filosofic (Corin Braga), textul lui Horea Poenar s-a confruntat pentru prima oara cu receptarea. Ce va urma in urma acestei intâlniri, vom vedea o data cu aparitia acestei carti populate cu printi Miskin, cai stanescieni si concepte-vedere, toate alunecând catre noi pe aripile unui limbaj aventuros si de o originalitate aproape solitara. Nicolae Turcan
|