Dezbaterile Phantasma
Cosmodernitatea sau provocarile unui concept transdisciplinar

Aflat într-un "sezon" nou, deschis catre invitati speciali axati pe cercetarea si analiza imaginarului si functionând dupa formula unui cerc de initiati, Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj, si-a reluat întâlnirile, discutând un text prezentat de Basarab Nicolescu. Au fost prezenti: Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordos, Marius Jucan, Mihaela Ursa, Anca Hatiegan, Doru Pop, Vlad Roman, Alex Goldis si subsemnatul. Cunoscut ca fizician, specialist în teoria particulelor elementare, dar si pentru contributiile sale în domeniul transdisciplinaritatii (presedinte fondator al Centre International de Recherche et Etudes Transdisciplinaires - CIRET si cofondator al Grupului de Reflectie asupra Transdisciplinaritatii, de pe lânga UNESCO), Basarab Nicolescu a pus în discutie un nou concept, cel de cosmodernitate.. Pentru a întelege despre ce este vorba, expunerea lui Basarab Nicolescu a pornit de la diferenta dintre fizica clasica si cea cuantica, demonstrând ca daca cea dintâi poate fi asimilata determinismului universal, în cazul cuanticii libertatea îsi reintra în drepturi, putând face loc metafizicii. Conceptele cu care opereaza fiecare sunt diferite, paradigmei simplicitatii din fizica clasica (determinism, continuitate, cauzalitate locala, obiectivitate, scientism) opunându-i-se cea a complexitatii cuantice (indeterminism, discontinuitate, nonseparabilitate, unificare, teoria big-bang-ului, principiul antropic).

Apropriindu-si complexitatea cuantica, transdisciplinaritatea opereaza cu mai multe nivele de realitate care exista în acelasi timp si sunt guvernate de legi diferite, nici unul dintre ele nefiind privilegiat în întelegerea celorlalte. Între aceste nivele exista o coerenta, o transmisie de informatie ce presupune existenta unei zone de nonrezistenta. Realitatea va fi astfel compusa, în aceasta viziune, din obiectul transdisciplinar (nivelele de realitate plus zona de nonrezistenta), subiectul transdiscilinar (nivelele de perceptie, corespondente nivelelor de realitate, plus zona de nonrezistenta) si tertul ascuns, total incognoscibil, un fel de punct de contact între cele doua.

Acestea fiind zise, cosmodernitatea este tertul inclus între modernitate si postmodernitate si reprezinta "o perspectiva transdisciplinara si cuantica a modernitatii, permitând integrarea vechii notiuni de cosmos si nasterea unei noi spiritualitati" în care transcendenta este considerata din punct de vedere filosofic iar nu religios. "Dincolo de transcendenta plina a modernitatii si de cea vida a postmodernitatii, cosmodernitatea ofera posibilitatea transcendentei subiectului. Noua perspectiva cosmoderna introduce un al treilea termen, ireductibil la Obiect si Subiect: Tertul Ascuns", a afirmat Basarab Nicolescu. Interesant este ca în tabelul în care se "înfruntau" cele patru modernitati - modernitatea, postmodernitatea, transmodernitate si cosmodernitatea - aceasta din urma se remarca printr-o reinvestire spirituala a conceptelor desfasurate de celelalte. Iata câteva exemple, în ordinea enumerata mai sus: public / privat / obscenitatea intimitatii / public, privat, spiritualitate; efort / hedonism / individualism comunitar / politica în serviciul evolutiei individuale.
Discutiile care au urmat prezentarii au fost nu mai putin incitante. Trecerea de la impecabila demonstratie fizica la metafizica a adus acuzatia de discurs religios (Doru Pop), discurs care în loc sa depaseasca cele trei extremisme (religios, scientist, relativist), dimpotriva, le va alimenta. Basarab Nicolescu a raspuns facând o distinctie între discursul religios si cel filosofic de tip gnostic sau spiritualist, cu care încercarea sa e mai degraba omologabila. Ruxandra Cesereanu a întrebat asupra argumentului esential prin care transmodernitatea mediaza dinamic între modernitate si postmodernitate si a relevat posibilitatea unei staze a transmodernitatii. Fizicianul-filosof a raspuns ca postmodernitatea, care nu a înlocuit modernitatea, coexista cu transmodernitatea. "Modernitatea continua, postmodernitatea continua, transmodernitatea continua", a afirmat el. La întrebarea lui Marius Jucan daca refuzul iconicitatii, al transferului în imagine, recognoscibil în limbajul cosmodernitatii este intentionat, Basarab Nicolescu a raspuns afirmativ, apoi a apelat la descrierea caii prin care el însusi a ajuns la transdisciplinaritate, cale care a avut doua surse principale: în primul rând apofatismul fizicii si matematicii contemporane (Bohr, Gödel), în al doilea rând experienta interioara. Aceasta descriere ar explica posibilitatea legarii limbajului iconoclast al cosmodernitatii de rigurozitatea demonstratiei stiintifice. Încheierea, pe deplin phantasma-tica, a repus în drepturi utopia, Basarab Nicolescu afirmând ca "Fara utopie omul va disparea".