Dezbaterile Phantasma
Mircea Cartarescu la Phantasma

La sfârsitul lunii februarie, Mircea Cartarescu a participat, în calitate de invitat special la cercul de dezbateri din cadrul Centrului de Cercetare a Imaginarului de la Cluj, condus de Corin Braga. Întâlnirea a marcat o premiera în viata acestei grupari: pentru prima data discutiile au avut drept suport opera de arta si nu un concept, o teorie sau un comentariu critic, fara a fi lipsite însa de caracter analitic. Dimpotriva, vorbind despre creatia sa, scriitorul s-a angajat într-un foarte consistent exercitiu (auto)reflexiv, cu valente de hermeneutica a textului literar si de arta poetica, antrenând la final într-un dialog, desfasurat pe aceleasi coordonate, asistenta compusa din: Ruxandra Cesereanu, Horea Poenar, Mihaela Ursa, Sanda Cordos, Stefan Borbély, Doru Pop, Anca Hatiegan, Cornel Vâlcu, Corin Braga, Laura Pavel, Calin Teutisan, Vlad Roman, Constantina Buleu si Ioana Nicolaie.

Autorul Orbitorului s-a concentrat în expunerea sa asupra imaginilor "primare" sau "primitive" care, în opinia sa, îi orienteaza opera înca de la începuturi, de la "proto-textele" din adolescenta ("romane" neterminate, de tip SF, scrieri fantastice), regasite de curând.  Acestea ar fi: "lumile în lumi"; "ideea holonului si a holarhiei" sau a "lumilor în cascada", ce deriva unele din altele, alcatuind un fel de Scara a lui Iacob, de la spiritual la mundan (idee sau imagine familiara gândirii gnostice). Mircea Cartarescu a mai numit si câteva dintre procedeele sale poetico-narative, precum "metafora" sau "spirala asimptotica", caracterizata de el drept "dezvoltarea nerezonabila", adica neverosimila, a unor imagini, sau "principiul termitierei", conform caruia elaborarea textului nu presupune pre-existenta unui plan, de tip arhitectural, a unui pattern, acesta conturându-se cu de la sine putere "din mers", ca o structura geometrica perfecta, înscrisa în chiar "codul genetic" al... scriiturii. Referindu-se la destinul sau literar, cu termeni împrumutati, în mod explicabil, din registrul existentialului, autorul a evocat perioada de initiere de la Cenaclul de Luni, considerata retrospectiv drept o "aventura colaterala", sub seductia imagismului "optzecist", de la cursul principal al scrisului sau, orientat de aspiratii culturaliste si metafizice. Levantul si mai ales Travesti au reprezentat punctele de cotitura, care l-au repropulsat pe drumul spre sine, aproape de miezul creatiei, aproape de Orbitor, "cea mai iubita carte", "imagine scintigrafica a propriei mele minti". "Roman fractalic", Orbitor e alcatuit dintr-o multime de detalii, fiecare putând fi "considerat o oglinda a celorlalte", prozatorul nefacând un secret din faptul ca prin opera sa, dar mai ales prin acest text, îsi doreste sa spuna "Totul".

Cu exemplificari din Jurnalul cartarescian sau invocând tocmai procedeele expuse de autor, Corin Braga a subliniat caracterul "anarhetipal" al scrierilor acestuia (în care arhetipurile subzista, asadar, sub forma pulverizata, descentrata, "anarhica"). Cornel Vâlcu si Calin Teutisan au repus în discutie cele trei "divorturi" cartaresciene: despartirea de poezie (dupa Levantul, "piatra funerara pe poezia româna", dar în primul rând pe propria poezie); desprinderea spirituala de contextul românesc (dupa socul Occidentului); distantarea de postmodernism, de utopia sfârsitului ideologiilor. Acesta din urma s-a petrecut prin reaproprierea anumitor valori "tari", precum metafizicul sau, în plan socio-economic, liberalismul clasic - si, implicit, respingerea, cel putin partiala, a relativismului postmodern. Impulsionat de o întrebare adresata de Mihaela Ursa, despre modul în care îsi "gestioneaza" eurile - cel putin doua, dupa parerea acesteia, unul "care se scrie" si altul care "se vede scriind" -, Mircea Cartarescu a vorbit despre Jurnalul sau, de tip kafkian, început în 15 septembrie 1973, vazut ca albie comuna a tuturor textelor sale ("trunchiul din care se desprind ramurile care sunt cartile"), ceea ce ar trebui sa constituie un indiciu pretios pentru eventualii editori ai "operelor complete".

Anca Hatiegan