Dezbaterile "Phantasma"

O lume de fictiuni

La sfârsitul lui noiembrie, a avut loc la Cluj o noua intilnire (cea de-a opta) a membrilor Centrului de cercetare a imaginarului ("Phantasma"). Au luat parte la dezbaterea desfasurata in jurul textului "O lume de fictiuni", propus de Mihaela Ursa, Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordos, Marius Jucan, Horea Poenar, Doru Pop, Vlad Roman, Cornel Vilcu si subsemnata. Textul Mihaelei Ursa contine sugestii si interogatii in prelungirea tezei sale de doctorat, adica o suma de provocari pentru cercetatorii interesati de problema configurarii subiectului auctorial in discursul criticilor si teoreticienilor literaturii, de problema subiectului uman in general si a statutului actelor sale de cunoastere. Traim intr-o epoca fictionalista - a sustinut Mihaela Ursa -, in care adevarul pentru care optam se legitimeaza pe baza lui "ca si cum" (Vaihinger). Prelungind aceasta idee, Sanda Cordos a propus ca termenul de fictiune sa fie inlocuit cu cel de virtualitate, dar Cornel Vilcu a apreciat ca fictiunile cognitive nu tin de virtualitate ci de actualitate (ca act psihic). Inclusiv modelele cosmologice imaginate de oamenii de stiinta la ora actuala (modelul antropic, modelul cuantic conventional, modelul cuantic relational/ gravitational) pot fi asumate prin mijlocirea lui "ca si cum": prin credinta, dar fara credulitate. Fictionalizarea, care sta atit la originea gindirii stiintifice, teoretice (deci implicit a gindirii despre textul literar), cit si a gindirii artistice (deci implicit a literaturii), presupune expansiunea constiintei, de fapt o alta organizare a ei. Reintoarcerea Subiectului (condamnat cindva la moarte de Michel Foucault) si a sensului e posibila in masura in care acestora le este atasat caracterul fictional, intr-un sens nedepreciativ. in demersul sau fictionalizant, de cunoastere a textului literar, subiectul critic va intra intr-o relatie non-ierarhizata cu subiectul auctorial "imaginal" (cum a argumentat Marius Jucan) al textului respectiv. Practicind o critica participativa, fara a urmari insa prin aceasta contopirea propriului discurs cu cel literar, criticul va fi insarcinat in viitor cu "luarea de mostre" (Landow). Se poate doar aproxima modul "cum va arata concret produsul noului critic: se va "citi" pe suport electronic, va fi scris in "docuvers" electronic, va contine inevitabil mai multe voci (din al caror dialog se va configura fluid auctorialitatea), informatii non-textuale, va avea o organizare plurilineara, fragmentata, va fi deschis". Ruxandra Cesereanu s-a aratat interesata daca modelele cosmologice ale fizicianului discutate de Mihaela Ursa nu isi pot gasi un corespondent intr-o cosmologie a cititorului. Ca o concluzie, Corin Braga a apreciat ca cercetarile Mihaelei Ursa se inscriu in linia cautarilor postmoderne pe linie hermetica, prea putin cultivate la noi (printre exceptii se cuvine numita Ioana Em. Petrescu), in opozitie cu mult mai frecventatul postmodernism de tip deconstructivist.

Anca Hatiegan