Dezbaterile Phantasma
Postmodernitatea - Un pod cu trei capete

Cea de-a noua masa rotunda a membrilor Centrului de Cercetare a Imaginarului s-a desfasurat vineri la Cluj, pornind de la un text al lui Cornel Vâlcu - Humboldt, triada actantilor ontologici si alteritatea. Au participat: Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordos, Horea Poenar, Mihaela Ursa, Ovidiu Mircean, Vlad Roman, Anca Hatiegan si subsemnatul. Textul propus, in fapt un capitol din cartea cu titlul Pod cu trei capete. Preliminarii speculative la starea de postmodernitate (in curs de redactare), s-a dovedit extrem de provocator, datorita densitatii ideilor (Ruxandra Cesereanu), dar si formei inedite - o imbinare intre fragmentul tare de filosofie si parantezele literare incarcate de vitalitate narativa.

Corin Braga a caracterizat textul drept un fel de "filosofo-fictiune sau teori-fictiune" in care concepte filosofico-lingvistice sunt imbracate in vesminte mai putin aride, intr-un fel de "ensomatoza a conceptelor" ce nu recuza viata. Aceasta imbinare, "simptom postmodern al nevoii de spargere a zidurilor etanse dintre domenii", s-a dovedit a fi, de fapt, singura formula posibila pentru a demonstra ca "filosofia, oricât de abstracta, vorbeste despre lucrurile cele mai apropiate, cele mai tangibile" (Cornel Vâlcu). De asemenea, in opinia lui Horea Poenar, distinctia traditionala dintre demersul riguros, sistematic, "sufocat de eruditie" si "viata" introdusa de fragmentele narative trebuie depasita: ar fi vorba in acest text despre "o teorie care se decide (in sensul lui Derrida) doar in masura in care reuseste sa imbine aceste categorii traditionale". Perspectiva aceasta nu ar reduce parantezele narative la simple exemple, menite sa faca ideile mai usor de inteles, ci fiecare paranteza ar fi "un mod de a duce teoria mai departe", "printr-un aport intuitiv" ce dovedeste ca "avem de-a face cu o teorie, iar nu cu o fictiune". Tot pentru unitatea textului a pledat si Ovidiu Mircean, sustinând ca, desi "text hibridizat in raport cu autonomia limbajelor stiintifice", tensiunea dintre cele doua voci narative este absenta, fiindca, in fond, ele sunt unitare datorita "metareferentialitatii continue". Cu toate acestea, pentru Sanda Cordos, problema celor doua tipuri de discurs ramâne deschisa, la fel ca si fractura dintre ele, caci "pe alocuri se imbina, pe alocuri nu".

Discutiile au fost stimulate apoi de temele prezente in text: alteritatea, imaginatia, timpul, postmodernitatea. Pentru autor, imaginatia productiva (teoretizata de Humboldt), spre deosebire de schematismul imaginatiei transcendentale (Kant) asigura posibilitatea unei intâlniri reale intre eu si tu, iar nu a unei intâlniri generice. Dar aceasta intâlnire, atunci când e mediata de limbaj, ramâne partiala, pentru ca exclude altfel de moduri ale manifestarii alteritatii, de exemplu, non- sau post-lingvistice.

Cât priveste relevanta textului pentru tema postmodernitatii enuntata in subtitlu (problema semnalata de Ruxandra Cesereanu), ea a fost explicata prin metafora podului cu trei capete: a fi in postmodernitate, a afirmat Cornel Vâlcu, inseamna a fi pe pod, adica a fi lipsit de intemeiere tare, a fi "absorbit tot timpul de cele trei picioare ale podului - obiectitatea, subiectul care sunt si toate constituirile care functioneaza ca limbaje". Situatie dificila, dramatica dar, dupa cum au dovedit-o si discutiile purtate la masa rotunda, productiva...

Nicolae Turcan