Atelier de creative writing (8) În cadrul celei de-a opta sedinte, autorul supus atentiei a fost Gellu Naum si poemul sau Calul erotic. Versuri-cheie au fost considerate "Calul erotic/ doarme pe orizont/ el e mare cît orizontul" si "Calul erotic doarme la umbra si viseaza". Poemul a fost relativ usor de deslusit în ceea ce priveste tehnica si structura delirului, întrucât el are o constructie de polip, din versuri si halucinatii care decurg unele din altele, într-un continuum partial coerent. Tehnica propriu-zisa a delirului consta în actiunea de proliferare cancerigena a imaginilor (halucinatorii în majoritatea cazurilor), prin reluare contrapunctica în anumite pasaje. Poemul lui Gellu Naum a fost înteles ca o proiectie exploziva, dar camuflata, a simbolurilor libidinale, data fiind abundenta elementelor corporale din text. La fel de vizibil a fost detectata tehnica inflatiei (sau a gonflarii) prin acumularea în sir crescator a imaginilor. Constructia imaginilor a fost detectata ca fiind de doua tipuri: prin comparatii (sau alte figuri de stil) absurde si stranii ("piepturi goale ca niste câini", "pomul viu cu lipitori pe sâni", "lâna somnului ca o apa mare") si prin metafora arborescenta ("Aceste flori musca trenurile/ apele trec prin ele ca prin site lasând/ corpurile umflate ale scoicilor/ care fecundeaza compartimentele"). Tema data pentru redactarea pe loc a unui poem a fost aceea ca fiecare participant sa îsi aleaga un simbol libidinal pe care sa îl dezvolte într-un text fara limita de versuri, dupa tehnica proliferarii cancerigene a imaginilor (halucinatorii), curgerea dintr-un vers în celalalt fiind esentiala. Participantii la acest seminar au fost mai putini ca de obicei, totusi textele redactate au fost foarte interesante, chiar spectaculoase unele. În general, am renuntat la putine cuvinte de prisos din textele obtinute. Voi transcrie integral un singur text (acela al Cristinei Chirtes), desi acesta are concentrari fulgurante si memorabile, secondate de versuri doar pasabile. Totusi, poemul avându-si coerenta sa la nivel de delir, l-am pastrat nealterat. Mai spectaculoase mi s-au parut textele izbutite de Andrada Fatu-Tutoveanu, Alina Maistru, Petronela Miron si Mirela Balas. Emil Salageanu a realizat un text mai putin izbutit (alegându-si ca simbol -mai mult sau mai putin libidinal- balarurul), din care am retinut, însa, câteva imagini reusite: "Umbra violacee a parfumului de colibri", "coama alba a coapselor de nisip" si "Fete salbatice s-au prins sa joace Zorba/ printre capetele balaurului".
Cristina Chirtes Sub pielea scuturata de unde sângele cu coarne de melc pipaie celulele dospite în fosnet de pasari de hârtie. Ele se pipaie unele pe altele si tipa ca niste ambulante într-o piata pustie strapunsa de zborul pestilor. Acum s-au ascuns sub turla bisericii pravalite unde m-am ascuns eu cu papusa mea din care se scurg fluvii de melci coarnele lor pipaie aripa de liliac cu care ma învelesc de frica si care se topeste speriata în spatele pielii dezgolite scuturata de unde sub curcubee de spuma
Andrada Fatu-Tutoveanu Îi curgeau degetele prin iarba ca si cum ar fi alergat. Chema mirosul de putregai al somnului. Animalul greu de cântece mocnea cu mierea dintilor încrustata în pielea groasa de pe spinare. Puii de lei nascându-se unii pe altii râzând cu dintii albastri catre animalele care cânta cu capetele taiate. soptesc noaptea portile catre focurile ridicate din nisip alb. Sângele curge în oasele feliate ca niste matanii ridicate în fum. e ca si cum leii n-ar urla în tacere iar aburul urletului n-ar mai lovi din ce în ce mai tare în usile de tortura. Leul coboara din ce în ce mai adânc în apa inspirând substante otravitoare. Leul curata în tacere cu dintii peretele rosu de carne care se va deschide în timp ce îi cresc coame de apa moarta. leul care cânta încet între fâsiile piepturilor deschise ca niste cutii te recunoaste ca pe o prada inexistenta leul care îsi musca buzele ca si cum cutitele nu i-ar creste încet în crestet. si ca si cum nu câmpurile l-ar fi ucis si nu ar fi înghitit carne de frunze. Leul priveste copitele care lovesc aerul bratelor care dorm în zobr i se întind mâinile peste urechile apelor acoperind tacerea cu degetele.
Alina Maistru coada proaspata îmi mângâie printr-o fanta topita de vibrare plina nectarul de guri ca sarutul printre gratii se facea ca cerbul ma prinde de plete manânca fagure marunt de vedenii cât vedeniile coarnele ciulite cât mâinile padurii aruncate-n groapa coarnele tacute zboara peste carnea mea de carne de apa si de clopot pe piept peste gura mea deschisa aluneca piei de sânge sânge dulce mireasma ca de zefir zgândarindu-mi degetele de albastru fir curgând pe coasta-mi de ghiata de foc împletit aruncându-ma între cerbii mei saltând printre pietrele moi de sare muscând geana care frige cu un dinte cald care sapa piei cât pieile de cai ma adâncesc cu galop de cerb în mine tandrete oarba sfioasa facându-ma din zid mai usa moale mai apa în cercuri de luna desfacându-mi teasta cu limbi dulci rotunde de cremene în mâini cât valurile spargându-mi osul comestibil într-un atac de vals muscat de guri alergând gurile mele guri de viata închisa-n delir guri de cerb fugarit fugarind
Petronela Miron El suiera prin gradina albastra Mâinile sapa aerul Prin ele aluneca miasme Si frunzele-si conduc propriul vis violet Ce-nfasoara gâtul învinetit de sarutari
Sarpele alearga sub pod Sarpele care simte dulceata Sarpele care are picioare desculte Sarpele ce se topeste în fata candelei Si din ochii lui rasar flori din inima Acestea însfaca si-i scot pielea din coada Din care cresc maguri de sunete Ce se scurg prin urechile cusute cu lanturi de gura Care la simpla miscare naste flacari de cristal Care se bucura când te-nconjoara si te strâng Acum flacara a devenit uriasa albina Ce cauta polen în culorile ce s-au decolorat din pielea sarpelui Lasând sa i se scurga din antenele oblice Valul halucinant ca o avalansa racoritoare.
Mirela Balas creste arena învaluita în rasina dezmatului primordial pe jos, tuberoze presate îsi asteapta rasfatul febril, panicat, vorbitor în culoarea muzicii topite irumpe matasea prin ciobul de sarut dislocând treptele cu mângâieri si dansând în zgarda timid de brutal în alungarea privitorilor din arena somnambula cu o chemare lunatica de floare, aplauze multe, pierdute îsi fac intrarea în tromba, tâsnind prin porii matasei fluturate în arena, balacindu-se în fluxul aerului cald, secând cu buzele orice dâra de praf, în jocul cu miere, triumfând, la final, reîntrupat.
|