Atelier de creative writing (9) in cadrul celei de-a noua sedinte, autorul supus atentiei a fost Leonid Dimov si poemul sau Vis septentrionic. Nu a fost vorba despre descuamarea vreunei tehnici onirice, in acest caz, intrucât cel deliroid era subiectul insusi al poemului: o calatorie fantasmatica in Nord, pe o nava de lupta având toate datele unei corabii-fantoma. De aceea, dupa comentariul succint al poemului, participantii la atelier au primit ca tema de lucru calatoria fantastica (himerica, exotica, absurda), intr-un text care trebuia sa aiba o structura narativa. Nu am indicat vreo limita de versuri, dar am solicitat in mod special crearea (confectionarea) unor cuvinte noi. De asemenea, am specificat intentia ca textele produse de data aceasta sa fie mai putin axate pe latura sumbra a inconstientului adus la suprafata, cât pe una nebunesc-voioasa, scopul fiind obtinerea in eprubeta a unor poeme simpatice. Lucrul care li s-a parut cel mai greu participantilor a fost cerinta ca textul produs sa fie scris in versuri cu rima. De aceea, nu toate textele au fost izbutite, multe dintre ele schiopatând. Doua texte voi reproduce aici integral, chiar daca ele nu sunt intru totul izbutite: poemul lui Teofil Pintilie si fabula absurda a lui Rares Craiut (desi aceasta din urma are un umor riscant, totusi). De asemenea, transcriu aici textele cu balastul aruncat ale Alinei Maistru, Petronelei Miron si Mirelei Balas. Nu in ultimul rând, transcriu textul pe care eu insami l-am scris, pe aceeasi tema, odata cu participantii la atelier.
Teofil Pintilie Când m-am dus pe marginea camionului din Rasarit, Am curatat drumul cu nisip atipit Am ramas cu fruntea lipita de motor Pe malul unei balti baltind in Ecuador. Balta bruna brunindu-mi bagajele Pe când eu desenam pe portiere mirajele Pâna mi-au spus soferii de taxi Cum as putea sa ajung la Codobaxi Unde inca nu incepe Amazonul Fara bagaje, doar cu camionul La Urubamba, fetele la scaldat Si-au luat fiecare frunzele in mâna si au fugit in sat M-am oprit cu o roata in râu la parada Caci au iesit toti miracolitii sa ma vada Am mai vazut eu metisi si la Majorca Dar acum mi-au napadit pustii lor remorca Ma tem ca o sa vrea sa mi-o fure Asa ca accelerez prin padure Si ei ma urmaresc calare pe-un iac Când dau cu capul de orice copac Si-am fugit eu si-am tot fugit Pâna in râpa unde-am stat sub cabina cu gâtul sucit.
Rares Craiut Am urcat in liftul scolii sa calatoresc Si pe toti acesti cetateni sa-i urmaresc. Urc in lift si stupoare: Liftiera e o ... geto-daca. "Am o pasiune pentru butoane!" Declara ea amabila Lasându-mi o impresie durabila. Undeva la doi algele au lectii de psihogravura Tinute cu inflacarare de o codobatura. La sase clubul cititorilor profesionisti Se intruneste cu cel al cititorilor metalurgisti Taioare si salopete Ochelari si caschete Cântece si voie buna Usile se inchid Si abia la opt se deschid Unde urca un profesor-arici: "Repede, ma grabesc la scârbici". Pisicile culte de la 12 l-au invitat pe Behemot la ele Acum beau ceai si servesc chiftele. La fiecare etaj, liftierul Face apelul: "Atentie la deste!" Inutil ii spun: "Baiete, fii bun ..." Pe la 73 m-am fript: Ace, brice si popice urca grabit. Stau nemiscat ca la dentist. "Trebuie sa cobor, stimabililor, ma iertati Dar voi ... si situatia ... ma iritati!" La coborâre dau sa iau autobuzul Si ma vad in retrovizorie Purtam la gât cu glorie: "Acest deste, calitatea intâi".
Alina Maistru Am intrat in nisip pâna-n gât deodat pe uscat sandalele mi-au lunecat miraj nu era, marocan ma simteam pestisorii-n hamac, lucrul cel mai bizar ma vedeam babuin, camilar pântecos si dansau in jurul meu tot mai mieros serpoaicele vulpi mai intins mai desprins in desert chibzuiam sa ma dezlipicesc de ghidusele trililinde sa ma pansez au venit lânga noi musterii, imparati cugetând cugetam cugetau cugetati si-au trimis mesageri la al saselea ceas la al doilea le mincam prajite-n sanda triste scoici ma-ntepau ma trezeam camilând intre cinci cocoase de girafa hodinind numarând magari zeci, apoi o mireasa valul sidefos si coama-mi vârtoasa nisip intre unghii imi ramase marocan descamilând am intrat in pielea-mi de pustan
Petronela Miron
Dusa de intuneric pe valuri sticloase, razlete, Ajunsesem sefa unui trib de ecuatorese. Purtam la sold o fusta din oase albastre, Aveam pe cap o coroana de astre, Margele de Kiwi mi-atârnau pe piept, Pielea mi-era vopsita cu violet. Femei bronzate alergau spre mine, ma-nconjurau, Se prindeau de mâini si-n pas de dans Ma purtau prin padurile de ananas. Când eram departe, lânga cel mai batrân baobab, Ma legau cu liane strâns de copac, Mâinile lor negre spre mine le-ndreptau, Cereau puterea ce luna si stelele o au Pentru a deveni venerate mirese. Dupa ce-si spuneau rugaciunea urlata Cântau in tobele din piele rascoapta, Rupeau apoi cu dintii lianele din jurul meu, Spalau cu mâl verde corpul meu Ma luau in brate si spre nourii intunecati Ma ridicau printre stropii de ploaie mult asteptati.
Mirela Balas Alergam pe Câmpurile Opaline, invaluite-n piei de-argila, prin pete mari de ceata colorata, Alergam cu talpa-ncatusata in liana harpei vibratila Inhalând vapori de mandarin si de lichior, alergam mereu, mereu impiedicat spre impletirea aureolelor. Atingeam apoi fetisul inecat in luna, boboc ademenit de glasul osos din covor, Atingeam fetisul potcovit si sonor, el ma purta intr-un abur de-absint, in luntrea-mpresurata de flori mari de argint, in dansul faiantat de alice, in caderea de zaruri, de popice, Alergam patinând pe acrul mercur, colorându-mi solzii cu rosul de-azur, Alergam mai mult ca un delfin, inotând in aceleasi Câmpuri Opaline, in acidul laptelui venal, in somnolenta miezului de cristal, in globul pierdut la reflux, când s-a retras câmpul in apa si crusta sidefie mi-a cazut pe ceafa, Iar eu nu voiam sa fiu peste Cel putin nu legat cu sireturi de cristalin Eu nu voiam sa fiu peste si nu vroiam sa fiu nimic, Si mai ales nu intr-un câmp inundat de-opalin.
Ruxandra Cesereanu Nu despre papusi voi vorbi acum caci prea adesea le-am facut capetele scum in copilarie pe când aveam mustati desenate pe fata desirând povesti lungi cu picioare de ata. Nu despre papusi voi vorbi acum ci despre Papuasia, tara cu cercelati de fum unde femeile si barbatii au soldurile incinse cu palmieri pe mâini si pe gât zarindu-li-se dârele fierbintelii de ieri când febra halucina peste colibele de stuf unde Dumnezeu insusi transpira, smotocindu-si divinul zuluf, Papuasia, tara a elefantilor pitici cu trompe de balerina, cu batrâni samani si paduri mirosind a heroina, Papuasia, zona psihedelica a felinelor smede si aurii despre care mesmerizam in noptile din cladirile comuniste fara bucurii trezindu-ma cu Steaua Polara in crestet ca un sfânt traznit de un fulger tropical, ploile torentiale imi inundau cerebelul zbatându-se ca un aligator bicefal. Si uite asa in fiecare noapte cu Papuasia in sânge si in oase zgâriam vise confectionate cu limfa albastruie, zdrentuita la margini de senzatii stufoase, pe când fete cu cingatori de-argint si ochi hipnotizati se incolaceau in jurul unor tigri dungati, dar si foarte blazati, calarindu-i prin padurile tropicale fosnind de atâta verde tendentios in care ma rasturnam cazând cu tot cu delirul meu stroboscopos. Papuasia, cântam, tomorrow is another day, samanilor, unde as putea sa-i mai gasesc acum pe ahei? Sa cucerim impreuna tinuturi, caci lui Ulise i-ar fi placut sa fie papuas printre atâtea femei zemoase, cu subsuori acrisoare si cu miros de cal abras. Papuasia, tara cu dinti de fildes si cu surâs laptos de somn, catre tine ma-ndrept acum purtând in cutiuta din creier un animal himeric, pre numele sau mic holomn.
|