Atelier de creative writing (6)

            La a şaptea întâlnire din seria a doua a atelierului de Creative Writing, am lucrat cu participanţii pe un fragment de poem de Judith Mészáros (Îngeriada). Nici aici nu am putut identifica o singură imagine-cheie a poemului, ci am analizat strategia delirantă a textului în general. Fragmentul analizat avea versuri scurte, miza pe efectul de incantaţie şi pe un ritm febril, poemul era, de asemenea, aluvionar, dar nu era axat pe realitatea exterioara (ca în cazul poemului lui Mircea Cărtărescu), ci pe cea interioară. Pretextul era punctat de o stare de boală care declanşa delirul. Din pricina incantaţiei şi a versurilor scurte, poemul era marcat de o sobrietate tragică.
În a doua parte a atelierului, participanţilor li s-a dat să scrie un poem (fără limită), în versuri albe şi scurte, fără rimă, dar cu ritm interior, tema fiind starea de boală febrilă a unui pacient într-un spital. Precum la atelierele anterioare, versurile au fost redactate cu minuscule şi fără punctuaţie. Timp de creaţie: patruzeci de minute. Experimentul a ieşit foarte bine, în sensul în care toţi participanţii au produs ample poeme cu structură delirantă autentică. În cele ce urmează, voi reda foarte amplu din poemele respective (păstrându-le aproape intacte).

Simina Raţiu
îngerii mei descompuşi

îngerii mei descompuşi
colţurile camerei umplute
cu rochia
ce nu se mai sfârşeşte
sfâşi-o adaugă-mi pe ea
ochii buzele dinţii
cumpără-ţi un polonic uriaş
mă las amestecată

aş vrea să mâncăm olla
tolăniţi în fotoliu
să fii înfometat la extrem
şi să-mi muşti rochia asta
ce nu se mai sfârşeşte
lua-o-ar naiba
îmi strică visul

ochii mă urmăresc
pe tavan pe pereţi
mănânc ochi
fac dragoste cu ei
se amestecă prin mine
pe rinichi
valuri prin vene

carnea se lipeşte de carne
stelele agăţate de
coada unui înger
mâinile noastre şuşotind
îngerii nostri descompuşi.


Cristina Vidruţiu
gălbenuşu coclit de sub ţeastă

gălbenuşu coclit de sub ţeastă
nechează înţepând turmele
de vise fermentate în butoaie
mâine e un pătrat barat de halatul
de molton al asistentei
cordonul înmuiat în puroi
îngenunchez în spatele perdelei de tifon
şi-mi molfăi spovedania incizată
la capete de satârul bătrânului orb
faguri de muşte-mi colcăie în vene
când întorc rana la bec
se taie durerea în două
şi jumătăţile se frâng iar
ca pâinile-n coşurile cu peşti
simt cuibărindu-se mucegaiul
pe tuburile de neon împieliţate
înghiţând tablete de acuarele
aşteptând să mă fac curcubeu.

Laurenţiu Malomfălean
reanimare

m-au înfăşurat în cearşaful
din piele
m-au rostogolit printre
gloanţele de oxigen
m-au pus să-mi înfulec
patul cu franjuri
şi m-au lipit
ţintuindu-mă de bec

mi-au scos tot sângele
cu cleştele de chiuretaj
m-au umplut cu bulgări
de cenuşă fiartă
vinişoarele zornăie
ca locomotivele deraiate
fumul ţâşneşte în jerbe înecăcioase
fulgerându-i pe ceilalţi ostatici
cu ceara din urechi congelată

în prag mi s-a-nfipt
seringa pe-un sfert
încleiată în smoală
caninii cariaţi
ce vor să mă găurească
să-mi sugă şi limfa
să mă deshidrateze
ca pe-o smochină
sau ca pe o guşă
de idiot

numai ochii stau
să pulverizeze pironul
în focuri de artificii
exoftalmie monomanie
vase comuncante
gura se trage
ochiul se-ngroaşă
se umple cu ser
apar fisuri dar nu
mai am urechi
mi le-au retezat din greşeală
în locul măselei de minte

fluviile de fiere clocotită
s-au evaporat
un aisberg stă să intre
printre gratii
să m-acopere
cometa ne priveşte mereu

dar cine molfăie pereţii
decopertându-le coastele
mânjite de şapte ori
cu motorină expirată

uşa trosneşte în flăcări
albastre mereu
prin pereţi circulă cotoarele
sfrijite ale îngerilor
rechinii ferfeniţaţi
cu stomacurile goale
de când a picat
asteroidul de temelie al ospiciului.

                                                                                                           
Valerica Mărginean
îngeri cu feţe scăldate în lapte şi sânge                                                                                      

îngeri cu feţe scăldate în lapte şi sânge
se risipesc în spirale
copita leproasă mă loveşte
îmi perforează obrajii
încălţată cu pantofii de plumb
mi se scurge o mantie catifelată
cu miros de sânge închegat
unul din ei vine încet spre mine
în timp ce plescăie prin pieliţele
ce foşgăie şi se sparg în acvariu
dintr-un castel de oase îngerul desculţ
tiptil se furişează şi ghemotoc printre păienjenişuri
vine beat la-ntălnirea
ce n-are ochi ci două capete
mânate de-un şoarece cu limbi ce se destramă
prin torenţii oaselor rărite
capul îmi zbărnăie
înnotam în praful drumului spre moarte
mă dizolvam mereu încet şi cu fineţe.

Marius Conkan
începeai să muşti din măduva mea

începeai să muşti din măduva mea
şi urlai şi urlam
ţâşnea o femeie dezbrăcată
patul meu de lut
carnea mea bătrână
îmi înfig în piele ace de gămălie
să fiu roşu ca o sfeclă
moartea are sânii moi glezne delicate
îmi pare că alerg alături de moartea mea
din mine creşte un şir de îngeri spânzuraţi
o ho şi tu îmi muşcai din măduvă
şi urlai şi urlam
din femeie ţâşnea un copil cu dinţi de iepure
şi copilul începea să mă roadă ca pe o sfeclă
femeie te căptuşesc cu ferestre
ai sânii moi glezne delicate
copilul tău îl voi închide în coapsa mea
pot naşte o moarte la fel de frumoasă
şi carnea mea bătrână se acoperea cu blană.

Valentin Moldovan
amigdalele somnului îşi cârpesc fierbinţeala

amigdalele somnului îşi cârpesc fierbinţeala
unui crater
smârcurile nărilor dospesc
printre gratii de pleoape
scormonind tăciuni
bezna stafidelor ca o glazură
roade scârnăviile
bordelurilor ce sar treptele termometrului
umoarea patului
îmi suflă în şira spinării
nevertebrate dintre dinţii noptierei
cataplasma
înoată în fire de spirt
torţele canalelor asmut
ochiul salonului plămădeşte
fosforul împânzind
coconi cadaverici ce dăltuie bretele
din turnuri
zgârciul curcubeu peste inimă
cutremură oala de noapte
spiriduşi goi ai smalţului
se uscă pe buricul meu
şi se joacă cu mărgelele
când picură picură focul.

Suzana Lungu
biopsie de ieri

de ce mă trezesc şi văd
cancerul arzând tonomatic
apendice de cruce întoarsă
spiţă a cerului scuipată din roata
lui faust nimicitorul sau a lui
bakunin alerg spre soare
pe autostrada cinzeşidoi de unde
în sens invers vine camionul
iată-mă cu tine petrom strig
ia-mă cu tine munte mare felinarul roşu
sau la naiba sevraj cafegist
cum te pricepi să mă aduci în genunchi
genunchi curăţaţi de pelerin
ca buzele unui nemernic de secol cinşpe
într-un singur cearcăn de-al meu
caligula dansează într-un picior
giruet giruet bătrânul marinar
râvnea să-i intri în cornee zemos ca lumina dintâi
dar eu de ce cornuburţii
mă mai trezesc şi văd digestia şoselei.

Alexandru Boariu
amfibiei morţi

amfibiei morţi
canalizare debit fluenţă-i urez
să vină să vină alături
să zacă să bem împreună
licoarea vieţii-n perfuzii
de aur cucuta dozelor mici
pariul cu ea înmormântarea
fanfara din jur voci amputate
şi sora cu mitra-i
prea albă coloana de mercur
aproape lividă aproape lividă
visarea-n călduri s-o îngropăm
perne de foc
ghipsul de gheaţă
iubiri în fiola de lemn
mă zgâlţâie patul citeşte-aparatul
cutremurul pulsului gem
urechea de şarpe halatul
prea alb pronosticul din cer
o moarte
debit fluenţă te vreau
sari peste mine inundă perfuzia
şi aparatul coloana mercur
citi-vor o linie ecranul
şi viaţa
fă valuri cutremurul pulsului meu
´nainte ca mama
´nainte ca tata
să plângă bănuţii
pe-albastrul ochilor grei.