Atelier de creative writing pe muzică psihedelică (8)

 La al optulea atelier de scriere creativă din seria III, muzica propusă spre audiere a fost cea a formaţiei Nirvana (care a luat naştere în 1988). Precum în cazul formaţiei The Doors, nu am oferit spre audiere un album anume, din cele două (cât a trăit Kurt Cobain, cântăreţul cheie al formaţiei), respectiv patru (întrucât alte două albume au apărut, la intervale mari de timp, după moartea lui Cobain în 1994), ci am mizat pe un potpuriu prin intermediul căruia am propus spre audiere cele mai importante melodii ale formaţiei, în principal de pe albumele Nevermind (1990) şi In Utero (1993). Intenţionat am oferit spre audiere muzica celor de la Nirvana după experienţa The Doors, întrucât am considerat că a existat o înrudire vizibilă (ca poeţi şi cântăreţi care mizau pe dereglarea simţurilor, în sens psihedelic) între Jim Morrison şi Kurt Cobain. Totuşi muzica lui Cobain este de altă factură, cu sound-uri răguşite şi groase, alteori, sparte, menţinute în mod leitmotivic, pentru a puncta genul rock alternativ numit grunge. Mai jos prezint textele comise de studenţi pe muzica formaţiei Nirvana, specificând faptul că, şi în acest caz, participanţii au fost solicitaţi să explice în scurte note (la sfârşitul textului produs) felul în care au izbutit sau nu să se concentreze pe muzica respectivă.

Lavinia Rogojină
metamorfoză

am încercat să-mi leg gândurile
aşa cum mâinile cerate ale librarului
au legat cartea cu o mie de poveşti
inventate de tine o mie de nopţi
n-am reuşit
m-am prăbuşit în cioburile
din oglinda spartă de tine aseară
şapte ani de ghinion sau alţi o mie
alături de tine.
m-am scăldat în sosul picant
al gândurilor mele eliberate
m-am îmbătat cu tequila
şi am căzut din lume
(braţele tale plecaseră)
am muşcat din lămâia
învelită în piele aurie mustind a tine
dar nu mi-am revenit.
ai vândut lumea aseară şi pe mine o dată cu ea
m-ai vânat în vieţi trecute
şi m-ai găsit de fiecare dată
între infern şi paradis
câte vieţi
eu şi tu.
acum sunt doar eu
un şi îmi sângerează urechea
ştiu că nu o să se termine
atunci însă eu am murit
în sosul picant al gândurilor mele eliberate
de tine

Notă:
Cunoşteam foarte bine vocea solistului şi piesele, însă m-am lăsat ameţită de fiecare în parte, once more. Am reuşit să mă concentrez foarte bine, probabil şi datorită faptului că m-am izolat într-un spaţiu doar al meu, într-un hol cu pereţi scorojiţi, unde am putut să respir şi să scriu.

Marius Conkan

în timp ce dormi porţi la tine cuţitul
erai un îngeraş în pijamale sau un diavol în pijamale
cuţitul îl ţineai drept ca nu cumva să-ţi scape vreo lovitură
aşa mă gândesc să descânt umilinţa la un pahar de bere cu tine
ai intrat în casă şi aş fi vrut să mă ascund în ţigară
(tot ce am scris până acum s-a mai scris
cine pe cine n-a înşelat vreodată)
n-aş suporta să-ţi înfigi din greşeală cuţitul în cap
ţi-ar curge mult sânge şi ţi-ai pierde senzualitatea
nu vi se pare că trişez mimând o experienţă eşuată
generaţia mea unge rahat pe pâine
rahat de ratat
rahat de curvă
rahat de om fără demnitate
generaţia mea e mai curată decât generaţia ta
tocmai pentru faptul că mănâncă o groază de rahat
scenariul ar fi fost să bagi cuţitul în mine să mă înjuri golăneşte
să mă iei în braţe şi să-mi spui câte ceva despre sacrificiul din dragoste
n-aş suporta o lume fără violenţă şi vicii
o lume cu sexul nedefinit incită mai mult decât o lume împărţită
în masculi şi desfrânate
tot ce am scris până acum s-a mai scris
prefer vocea mortului în schimbul vocii de laş
prefer hainele mortului în schimbul hainelor de bărbat în potenţă
aşa mă gândesc să descânt vina de-a te fi iubit
vina descreieratului care-şi bate femeia la 5 dimineaţa
şi imploră iertare-n genunchi
dormi purtând la tine cuţitul şi poate mi-l vei înfige odată în tâmplă
să simt şi eu cum nebunia mea se rupe ca un staniol
nu ştiu ce înseamnă să mori cu gândul că ai avut o singură femeie
cu gândul că viaţa ta a fost o rufă spălată de prea multe ori
aplauze de final pentru curve şi vinovaţi

Notă:

Am furat muzicii elementele de nevrotic. Construcţia autobiografică a poemului a fost declanşată de construcţia tulburătoare a muzicii. De aici violenţa şi timbrul foarte agresiv.

Valentin Moldovan

(fără titlu)

smoala îşi muşcă pumnii prin firide
umbra căzută se cuibăreşte cu unghiile
în fiecare verigă a ciupercii atomice cu spume la gură
inima e o tigaie în care se zbat ochi de câine prin uleiul prins
gratiile îşi asmut dinţii spre febra unui clovn din clanţe
vine cu un picior al uşilor înaripate
cu buricul desfăşurat pe care ţopăie în cerc
seringi în lenjerie
îmi decupează urechile cu ţepuşe
numai aşa se poate priza sexul unei chitări electrice
sub scalpul pipelor legate la gât cu lacrimi
praf şi fum fum şi cenuşă
clovnul mă deschide din spate până sus
ia ochii prăjiţi şi-i pune în locul roţilor de la patine
pe măsură ce adulmecă scrijeleşte taie fermoarul
psihozei prinsă în tren fără bilet
o violează ca un şaman şarmant şerpuitor
din mijloc până jos trage o cortină
se joacă de-a umbrele
îmi fură blana moştenită de la corb
nu te speria stai puţin să-ţi spălăm creierul
doctorii se-nmulţeau se ofileau ca nişte katiuşe
săreau unul într-altul se jucau pe tine şotron
desenat cu scâncetul medicamentelor
nu nu l-ai văzut pe che guevara cum înghitea mărgele
nu l-ai văzut pe ceauşescu pe un glonţ călare spre lună
n-ai auzit cum îti găureşte cheia părinţii pereţii
n-ai auzit salcia cum îşi avortează drogaţii
n-ai simţit frigul cum te ţine sub limbă
păpuşa din cârpe

Notă:

Acest poem a fost scris pe muzica celor de la Nirvana. M-am concentrat foarte bine pe timbrul lui Kurt Cobain, oarecum asemănător celui al lui Jim Morrison. Unele ritmuri şi succedări de sunete mai stranii (însă, per ansamblu, toate piesele) mi-au creat sentimentul că mă aflam într-un spital de nebuni şi că mă luptam cu propriile temeri, obsesii, viziuni. Unele dintre acestea mi-au apărut foarte clar în faţa ochilor în timp ce ascultam şi scriam dar, ciudat, parcă le mai trăisem şi văzusem undeva sau cândva, deşi în afară de 2-3 piese de-ale lor, nu mai ascultasem altceva. Imaginile nu au fost prinse într-un vertij, ci aruncate pe o autostradă, autostrada minţii mele, paralela cu celula unde mă aflam de fapt. Pe măsură ce mă exorcizam, luptându-mă cu creaturile coşmareşti venite de peste tot, celula se surpa şi, într-un final, am reuşit să scap de doctorii care mă ţineau acolo, dar lumea de afară a dispărut odată cu sfârşitul autostrăzii şi am murit. 

Sonia-Doris Andraş

Mărturisiri din lanul de porumb

Ramses doi jumate pe trei
marcat de ultimul turneu în Japonia
Laponia şi Sidonia
taie din malul secolului plâns

Miercuri dimineaţă la 11:45
se repartizează grişul

Madonna de la Patima Mundi
MY friend, miercuri la doişpe făr' un sfert!

Fumând ursuleţii vomează în tomberoane
tricotează un cântec despre plăcinte
ucigaşe cu porumb şi napi roz
caietele elevei ce conduce armata
română de zombie hippioţi
Armand îl cheamă, sau Joi.

Hardcore scrie pe zidul chinezesc
O ploaie de cuţite de plastic
Linguri de hârtie şi farfurii de nailon
Eşantioane pierdute în neant ieri,
Tot ieri, Sâmbătă la 23:44:02
Relativitatea e calea spre mântuire
Un poet îşi izbeşte capul de pneuma mundi
Karma şi cameleoni pe Luni!

Lângă tine îmbrăcaţi în cardigan de fum
Iată femeia locotenentului congolez Ubu
Tânără şi colţuroasă cu napi evisceraţi
Hardcore, hardcore, erocdraH
Iubitul ei caută placenta din tort
Unchiul Tom se autoflagelează de ieri
Mâine  se va sinucide chirurgical

Nătărăi sodomiţi şi puritani de-a
nimic vă jucaţi cu crosa de tren
credeţi în nemurirea lui Urania
e devalorizat cursul tigrului mov
Lunea viitoare reveniţi măcar
imaginaţia să v-o-ndoi
lamentaţia ochiului de vin

Tirbuşonul solstiţiului cu restricţie de viteză
Ave! Ave! Ave!
Au venit caii de poker
Vom arunca în soare cu porumb
Până în vecii vecilor amin!
Gloria secerătoare crapă postcolonialismul
Mâine la 21:30, da, mâine la zece făr' jumate.

Am viziuni cu rozaru-n mână
Aud un profet blond măcelărind sfârşitul
Ave! Ave! Ave! Amin!

Subsemnatul Eu
Declar pierdut plămân de mijloc.
Îl declar nul.
Nul... nulitate... nul... nulitate...
Trădare! Jaf! Inadmisibil!
Execuţie publică!
Poporul cere spectacol!
Aduceţi ghilotina şi tăiaţi prazul!
Joi la 18:45 sau la şapte făr' un sfert.
Nu veniţi azi! Cositoarea-i în deplasare!
Ave! Ave! Ave!
Avicola...

Notă:
Pe muzică m-am concentrat destul de bine, în sensul că am intrat într-o transă violentă şi la un moment dat aveam tendinţe auto-distructive, probabil şi datorită faptului că auzisem de Nirvana înainte şi ştiam pe unde bat.