Atelier de creative writing (9) La al nouălea atelier de scriere creativă din seria III, muzica propusă spre audiere a fost cea a formației Dead Can Dance (care a luat naștere în 1981, în Australia, alcătuită fiind din Lisa Gerrard și Brendan Perry). Am optat pentru Dead Can Dance, deși nu intră în stilul muzicii psihedelice, ci în acela darkwave sau NewAgeEthnic, pentru varietate, dar și pentru că formația cu pricina oferă prilejul un potpuriu cultural inedit și straniu (glosolalic), atipic, care construiește posibilitatea unei transe aproape psihedelice ori măcar înrudită cu aceasta. Albumul ales spre audiție a fost The Mirror Pool (1996).
Marius Conkan (fără titlu) aș scrie despre cum în mintea mea șerpii se înlănțuie într-un vârtej îmi sufocă mamele și tații femeile și bărbații vai de plozii mamelor căzute-n orgie vai de tații care mor în numele pâinii și-al tatălui vai de mutra femeilor bătute și vai de bărbații care înfulecă rămășițele altor bărbați aș scrie despre cum trupul meu de animal dezosat gata-i să explodeze am prădat până și ultimul copil nemâncat lumea stă în mintea mea ca monstru al terorii și-al vinului veți spune ce e toată porcăria asta și eu îmi voi despica atunci cutia craniană și vă voi da creierul spre mâncare aș scrie despre cum boala începe să semene cu un simplu privit sau un simplu mestecat de gumă acum vom scoate spinarea somonului cu degetele adânc înfipte în carne vom trage cu forța noastră de bărbat spinarea somonului ne va izbi peste față se pare că lumea se va prăbuși într-un bagaj mirosind a târfă ți-am digerat fardurile și tinerețea să nu mai arăți pentru altul ca pentru mine aș scrie despre cum pe muzică nu se poate scrie decât disecând-o cu bisturiul lucidității vai de dolofanul sau pistruiatul care se naște scriind pe muzică veți spune că toată porcăria asta va face din noi niște damnați și eu vă voi cere să-mi regurgitați creierul și eu îmi voi pune creierul la loc în cutia craniană aș scrie despre cum toată porcăria asta nu e de nebun ci de om care se vrea nebun și atunci lumea ca monstru al terorii și-al vinului nu ar mai semnifica nimic vai de fiii care mor în numele fiului vai de tații care mor în numele tatălui vai de carnea mea care se împotmolește în aceleași cuvinte
Notă: Muzica a decis incantația poemului. În rest substraturile violente s-au bazat pe anumite trăiri de dinainte existente și pe care le-am coagulat în produsul de față.
Sonia-Doris Andraș Dianetikon Mulțimea se adună să contemple creația
Notă:
Lavinia Rogojină
(fără titlu)
pereți de moarte Notă:
Valerica Mărginean Blasfemii de dincolo de moarte
vrăjitoarele grase se duc mereu la biserica greco-catolică din centru să-și faca manichiura când părul li se rostogolește de-a lungul altarului amantul uneia e preot el îmbălsămează și lipește dimensiunea sângelui de urechile desfundate cu ocazia manifestului anticomunist am fost și eu acolo îmi venea să mă îmbrac în pielea cusută de ambele părți sa înghit pe inima goala un șoricel sentimental ce sta de pază în ?ara scobitului-în-nas ieșeau toți spiridușii plini de rujeolă din pântecele femeiesc făcând o bună impresie unui bărbat cu pielea hașurată penele lipite de pisica halucinogenă au schimbat mersul trenurilor de noapte capul de bărbat biciuit de păsările de stradă mai vrea și-acum să citească tratatul de eroticoretoricoerotica presărat cu petale de viermi înamorați scoși din ceasornicul păros legat de piciorul nici stâng nici drept am locuit acum un veac în pielea ta cu o mie de oglinzi aici era insula cu aer sinucigaș bătută de vânturile ce aeriseau puricii din blana pisicii tale de noapte aici stăteam în așteptarea unui trup cu dioptrii crescute aici mi-ai suspendat viza de intrare în burta de lux a mamei spiridușe tot aici ți-am legat șiretul carnivor gasit în metrou îți aminteai mereu nămolul curgând din colivia papagalului uneori mi-ai povestit legenda pisicilor cățărătoare din ochii tai reduși la precizia îmbinării dintre zborul femeii și al barbatului cine își simte mai vie ca oricând demența femeilor din pielea peticită decât zeul conservat ce a dansat drăcește trei zile la rând dar nu i-a fost de ajuns să moară decât după șapte zile de dănțuiri și jocuri de șah și table pisicuța aceea ucisă de tine în tinerețe a fost o mare vrăjitoare neînțeleasă ea alerga prin buzunarele de la blugii tăi spălăciți să-și caute molarul de minte căzut înainte de vreme nu și-a cunoscut fantasma vieții un motan francez cu blana despletită de fețele zilei în care plouă.
Notă: Imaginile acestui poem s-au născut din contactul cu realitatea concretă și cu unele supoziții fantasmatice, ele sunt niște explozii de conștiință, în care spiritul imaginar este sclavul alienării, al bolii, al patologicului.
|